recitire definitie

2 intrări

14 definiții pentru recitire

RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text.Pref. re- + citi (după fr. relire).
RECITÍRE s. f. Acțiunea de a reciti și rezultatul ei. – V. reciti.
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Re1- + citi (după fr. relire).
RECITÍRE, recitiri, s. f. Acțiunea de a reciti și rezultatul ei. – V. reciti.
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou. Frusina se pieptăna cu părul sus, se îmbrăca în camizole și în fuste scrobite și recitea, suspinînd, scrisorile lui Constantin. GALACTION, O. I 133. Scrisorile ei sînt minunate și cu multă plăcere le citesc și recitesc. CARAGIALE, O. VII 444. ◊ (Poetic) Nu mai am decît un vis... Orișiunde-l port cu mine, și c-o dulce voluptate Mintea mea îl recitește pe cînd inima mea bate. MACEDONSKI, O. I 127.
recití (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă
recitíre s. f., g.-d. art. recitírii
recití vb. citi
recitíre s. f., g.-d. art. recitírii; pl. recitíri
RECITÍ vb. (înv. și pop.) a prociti. (A ~ textul în întregime.)
A RECITÍ ~ésc tranz. A citi din nou. /re- + a citi
recitì v. a citi din nou.
*recitésc (vest) și recetésc (est) v. tr. Citesc ĭar.
RECITI vb. (înv. și pop.) a prociti. (A ~ textul în întregime.)

recitire dex

Intrare: reciti
reciti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: recitire
recitire substantiv feminin