RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

RECITÍRE s. f. Acțiunea de a reciti și rezultatul ei. – V. reciti.

RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Re1- + citi (după fr. relire).

RECITÍRE, recitiri, s. f. Acțiunea de a reciti și rezultatul ei. – V. reciti.

RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou. Frusina se pieptăna cu părul sus, se îmbrăca în camizole și în fuste scrobite și recitea, suspinînd, scrisorile lui Constantin. GALACTION, O. I 133. Scrisorile ei sînt minunate și cu multă plăcere le citesc și recitesc. CARAGIALE, O. VII 444. ◊ (Poetic) Nu mai am decît un vis... Orișiunde-l port cu mine, și c-o dulce voluptate Mintea mea îl recitește pe cînd inima mea bate. MACEDONSKI, O. I 127.

recití (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitíre s. f., g.-d. art. recitírii

recití vb. citi

recitíre s. f., g.-d. art. recitírii; pl. recitíri

RECITÍ vb. (înv. și pop.) a prociti. (A ~ textul în întregime.)

A RECITÍ ~ésc tranz. A citi din nou. /re- + a citi

recitì v. a citi din nou.

*recitésc (vest) și recetésc (est) v. tr. Citesc ĭar.

RECITI vb. (înv. și pop.) a prociti. (A ~ textul în întregime.)