recitant definitie

8 definiții pentru recitant

RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.
recitánt1 adj. m., pl. recitánți; f. recitántă, pl. recitánte
recitánt2 s. m., pl. recitánți
recitánt adj. m., s. m., pl. recitánți; f. sg. recitántă, pl. recitánte
RECITÁNT, -Ă adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. // s.m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. [< fr. récitant].
RECITÁNT, -Ă I. adj. (despre voci, instrumente) care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. II. s. m. solist care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. (< fr. récitant)
RECITÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre voci sau instrumente). Care execută singur partea principală a unei bucați muzicale. /<fr. récitant

recitant dex

Intrare: recitant (adj.)
recitant adjectiv
Intrare: recitant (s.m.)
recitant substantiv masculin