Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru recitant

RECIT├üNT, -─é, recitan╚Ťi, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execut─â singur partea principal─â a unei buc─â╚Ťi muzicale. 2. S. m. Persoan─â care, ├«ntr-un oratoriu sau ├«ntr-o cantat─â, interpreteaz─â recitative. ÔÇô Din fr. r├ęcitant.
RECIT├üNT, -─é, recitan╚Ťi, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execut─â singur partea principal─â a unei buc─â╚Ťi muzicale. 2. S. m. Persoan─â care, ├«ntr-un oratoriu sau ├«ntr-o cantat─â, interpreteaz─â recitative. ÔÇô Din fr. r├ęcitant.
recit├ínt1 adj. m., pl. recit├ín╚Ťi; f. recit├ínt─â, pl. recit├ínte
recit├ínt2 s. m., pl. recit├ín╚Ťi
recit├ínt adj. m., s. m., pl. recit├ín╚Ťi; f. sg. recit├ínt─â, pl. recit├ínte
RECIT├üNT, -─é adj. (Despre voci sau instrumente) Care execut─â singur partea principal─â a unei buc─â╚Ťi muzicale. // s.m. Persoan─â care, ├«ntr-un oratoriu sau ├«ntr-o cantat─â, c├ónt─â recitative. [< fr. r├ęcitant].
RECIT├üNT, -─é I. adj. (despre voci, instrumente) care execut─â singur partea principal─â a unei buc─â╚Ťi muzicale. II. s. m. solist care, ├«ntr-un oratoriu sau ├«ntr-o cantat─â, c├ónt─â recitative. (< fr. r├ęcitant)
RECIT├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) (despre voci sau instrumente). Care execut─â singur partea principal─â a unei buca╚Ťi muzicale. /<fr. r├ęcitant

Recitant dex online | sinonim

Recitant definitie

Intrare: recitant (adj.)
recitant adjectiv
Intrare: recitant (s.m.)
recitant substantiv masculin