recirculare definitie

2 intrări

10 definiții pentru recirculare

RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).
RECIRCULÁRE s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.
RECIRCULÁ, recírcul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Re1- + circula (după fr. récirculer).
RECIRCULÁRE, recirculări, s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.
*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă
recirculáre s. f., g.-d. art. recirculắrii
recirculá vb., ind. prez. 1 sg. recírcul, 3 sg. și pl. recírculă
recirculáre s. f., g.-d. art. recirculării; pl. recirculări
RECIRCULÁRE s.f. Recirculație. [< re- + circulare].
RECIRCULÁ vb. tr. a face să intre într-un proces de circulație. (< fr. récirculer)

recirculare dex

Intrare: recircula
recircula verb grupa I conjugarea I
Intrare: recirculare
recirculare substantiv feminin