RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

RECIRCULÁ, recírcul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Re1- + circula (după fr. récirculer).

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculá vb., ind. prez. 1 sg. recírcul, 3 sg. și pl. recírculă

RECIRCULÁ vb. tr. a face să intre într-un proces de circulație. (< fr. récirculer)