Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru reciproc

RECIPR├ôC, -─é, reciproci, -ce, adj. (Despre ac╚Ťiuni, fenomene, sentimente etc.) Care ac╚Ťioneaz─â unul asupra celuilalt, care se influen╚Ťeaz─â unul pe altul, care vine din am├óndou─â p─âr╚Ťile; p. ext. care angajeaz─â ├«n egal─â m─âsur─â p─âr╚Ťile contractante. ÔŚŐ (Log.) Propozi╚Ťii (sau judec─â╚Ťi) reciproce = propozi╚Ťii (sau judec─â╚Ťi) ├«n care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, ╚Öi invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = form─â verbal─â care arat─â c─â ac╚Ťiunea este f─âcut─â ├«n acela╚Öi timp de dou─â sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, ├«n general, efectele ac╚Ťiunii f─âcute de celelalte. (Mec.) Figur─â reciproc─â = figur─â cu ajutorul c─âreia se determin─â for╚Ťele care ac╚Ťioneaz─â ├«n barele unei grinzi cu z─âbrele. (Mat.) Ecua╚Ťie reciproc─â = ecua╚Ťie care, pe l├óng─â orice solu╚Ťie dat─â, admite ca solu╚Ťie ╚Öi valoarea invers─â a acesteia. Teorem─â reciproc─â (╚Öi substantivat, f.) = teorem─â ale c─ârei premise sunt concluziile altei teoreme, ╚Öi invers. Numere reciproce = numere care, ├«nmul╚Ťite unul cu cel─âlalt, dau un produs egal cu unitatea. ÔÇô Din fr. r├ęciproque, lat. reciprocus.
RECIPR├ôC, -─é, reciproci, -ce, adj. (Despre ac╚Ťiuni, fenomene, sentimente etc.) Care ac╚Ťioneaz─â unul asupra celuilalt, care se influen╚Ťeaz─â unul pe altul, care vine din am├óndou─â p─âr╚Ťile; p. ext. care angajeaz─â ├«n egal─â m─âsur─â. ÔŚŐ (Log.) Propozi╚Ťii (sau judec─â╚Ťi) reciproce = propozi╚Ťii (sau judec─â╚Ťi) ├«n care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, ╚Öi invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = form─â verbal─â care arat─â c─â ac╚Ťiunea este f─âcut─â ├«n acela╚Öi timp de dou─â sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, ├«n general, efectele ac╚Ťiunii f─âcute de celelalte. (Mec.) Figur─â reciproc─â = figur─â cu ajutorul c─âreia se determin─â for╚Ťele care ac╚Ťioneaz─â ├«n barele unei grinzi cu z─âbrele. (Mat.) Ecua╚Ťie reciproc─â = ecua╚Ťie care, pe l├óng─â orice solu╚Ťie dat─â, admite ca solu╚Ťie ╚Öi valoarea invers─â a acesteia. Teorem─â reciproc─â (╚Öi substantivat, f.) = teorem─â ale c─ârei premise sunt concluziile altei teoreme, ╚Öi invers. Numere reciproce = numere care, ├«nmul╚Ťite unul cu cel─âlalt, dau un produs egal cu unitatea. ÔÇô Din fr. r├ęciproque, lat. reciprocus.
RECIPR├ôC, -─é, reciproci, -e, adj. (Despre ac╚Ťiuni, fenomene etc.) Care ac╚Ťioneaz─â unul asupra celuilalt, care se influen╚Ťeaz─â unul pe altul, care vine din am├«ndou─â p─âr╚Ťile. A urmat o serie de invita╚Ťii reciproce. CAMIL PETRESCU, U. N. 95. Fu o dorin╚Ť─â reciproc─â de a se cunoa╚Öte mai de aproape. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 153. Asemenea am luat oarecari ├«ndatoriri reciproce. B─éLCESCU, la GHICA, A. 434. ÔŚŐ (Adverbial) S-ar p─ârea c─â, d├«ndu-╚Öi fiecare seama de ceea ce le e esen╚Ťialul vie╚Ťii, ├«ncearc─â s─â se influen╚Ťeze reciproc. BOGZA, C. O. 136. Din mers, se confruntau cu priviri aparent nep─âs─âtoare, cercet├«ndu-╚Öi reciproc modelul p─âl─âriilor. C. PETRESCU, C. V. 56. ÔŚŐ Cas─â de ajutor reciproc v. cas─â. (Logic─â) Propozi╚Ťii sau judec─â╚Ťi reciproce = propozi╚Ťii sau judec─â╚Ťi ├«n care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte ╚Öi invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = specie de reflexiv care arat─â c─â ac╚Ťiunea este f─âcut─â ├«n acela╚Öi timp de dou─â sau mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, ├«n general, efectele ac╚Ťiunii f─âcute de celelalte. Figur─â reciproc─â = figur─â cu ajutorul c─âreia se determin─â for╚Ťele care ac╚Ťioneaz─â ├«n barele unei grinzi cu z─âbrele. Ecua╚Ťie reciproc─â = ecua╚Ťie, cu o singur─â necunoscut─â, ale c─ârei r─âd─âcini s├«nt dou─â c├«te dou─â, una reciproc─â celeilalte. Teorem─â reciproc─â (╚Öi substantivat, f.) = teorem─â ale c─ârei premise s├«nt concluziile altei teoreme ╚Öi invers. Numere reciproce = numere care, ├«nmul╚Ťite unul cu cel─âlalt, dau un produs egal cu unitatea.
recipr├│c (-ci-proc) adj. m., pl. recipr├│ci; f. recipr├│c─â, pl. recipr├│ce
recipr├│c adj. m. (sil. -proc), pl. recipr├│ci; f. sg. recipr├│c─â, pl. recipr├│ce
RECIPR├ôC adj., adv. 1. adj. v. mutual. 2. adv. (fam.) viceversa. (- Mul╚Ťumesc! ÔÇô ~!)
RECIPR├ôC, -─é adj. (Despre ac╚Ťiuni, fenomene, sentimente etc.) Care ac╚Ťioneaz─â unul asupra celuilalt; mutual. ÔÖŽ Ecua╚Ťie reciproc─â = ecua╚Ťie cu o singur─â necunoscut─â, ale c─ârei r─âd─âcini sunt dou─â c├óte dou─â, una reciproc─â celeilalte; teorem─â reciproc─â (╚Öi s.f. ) = teorem─â ale c─ârei premise sunt concluziile altei teoreme ╚Öi invers; judec─â╚Ťi reciproce = judec─â╚Ťi ├«n care subiectul uneia poate s─â devin─â predicatul celeilalte ╚Öi invers; reflexiv reciproc = reflexiv care arat─â c─â ac╚Ťiunea este f─âcut─â simultan de dou─â obiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele ac╚Ťiunii celuilalt. ÔÖŽ (Despre conven╚Ťii, obliga╚Ťii) Care angajeaz─â ├«n egal─â m─âsur─â p─âr╚Ťile contractante. [< fr. r├ęciproque, cf. lat. reciprocus].
RECIPR├ôC, -─é adj. (despre fapte, fenomene, sentimente) care ac╚Ťioneaz─â unul asupra celuilalt. ÔÖŽ (mat.) ecua╚Ťie reciproc─â = ecua╚Ťie care, pe l├óng─â orice solu╚Ťie dat─â, admite ca solu╚Ťie ╚Öi valoarea invers─â a acesteia; teorem─â reciproc─â (╚Öi s. f.) = teorem─â ale c─ârei premise sunt concluziile altei teoreme ╚Öi invers; judec─â╚Ťi reciproce = judec─â╚Ťi ├«n care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte ╚Öi invers; reflexiv reciproc = reflexiv care arat─â c─â ac╚Ťiunea este f─âcut─â simultan de dou─â subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele ac╚Ťiunii celuilalt. ÔŚŐ (despre conven╚Ťii, obliga╚Ťii) care angajeaz─â ├«n egal─â m─âsur─â p─âr╚Ťile contractante; mutual. (< fr. r├ęciproque, lat. reciprocus)
RECIPR├ôC ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi adverbial 1) (despre ac╚Ťiuni, fenomene etc.) Care se realizeaz─â concomitent; care se influen╚Ťeaz─â unul pe altul; mutual. 2) (despre conven╚Ťii, acorduri etc.) Care oblig─â ├«n egal─â m─âsur─â p─âr╚Ťile contractante. /<fr. r├ęciproque, lat. reciprocus
reciproc a. care se face și de o parte și de alta: amicie reciprocă.
*recipr├│c, -─â adj. (fr. r├ęciproque, d. lat. reciprocus). Care e ├«ntre do┼ş─â persoane sa┼ş ob─şecte a c─âror lucrare merge de la unu la altu: ajutor, dragoste, ur─â reciproc─â. Adv. Se ajut─â reciproc. V. mutual.
RECIPROC adv. (fam.) viceversa. (- Mul╚Ťumesc! ÔÇô ~!)
CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (C.A.E.R.), organiza╚Ťie interna╚Ťional─â de colaborare economic─â ├«ntre state socialiste. Creat─â ├«n 1959 pe baza tratatului din 1949. Membri fondatori: Bulgaria, Ceho-Slovacia, Polonia, Rom├ónia, Ungaria ╚Öi U.R.S.S. Ulterior, la C.A.E.R. au aderat Albania (├«n 1949; din 1962 nu mai particip─â la activit─â╚Ťi), R.D.G. (1951), Mongolia (1962), Cuba (1972) ╚Öi Vietnam (1978). Iugoslavia a avut un statut de observator. Constituit dup─â modelul ╚Öi teoriile economice sovietice, C.A.E.R. a avut drept scop satelizarea fa╚Ť─â de Moscova a ╚Ť─ârilor membre, at├«t ├«n planul economic c├«t ╚Öi ├«n cel politic; desfiin╚Ťat la 28 iunie 1991.
RECIPR├ôC, -─é adj. (< fr. r├ęciproque, cf. lat. reciprocus): ├«n sintagma reflexiv reciproc (v.).

Reciproc dex online | sinonim

Reciproc definitie

Intrare: reciproc
reciproc adjectiv
  • silabisire: -proc