recipisă definitie

13 definiții pentru recipisă

RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récépissé, germ. Rezepisse.
RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récépissé, germ. Rezepisse.
RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată de obicei dintr-un carnet special), prin care se confirmă primirea pentru expediere a unei sume de bani, a unor acte, telegrame, colete etc. Puse întăi numere de ordine pe cotoarele unei pagini întregi din condica de recipise. C. PETRESCU, Î. II 148. Acel efect l-am dus și l-am înmînat pe vapor lui N. Golescu, pentru care mi-a dat o recipisă. GHICA, A. 202.
recipísă s. f., g.-d. art. recipísei; pl. recipíse
recipísă s. f., g.-d. art. recipísei; pl. recipíse
RECIPÍSĂ s. v. chitanță.
RECIPÍSĂ s.f. Adeverință, dovadă oficială, autentică care confirmă primirea unor acte, a unor telegrame etc. [< fr. récépissé, cf. lat. recepisse – a fi primit].
RECIPÍSĂ s. f. înscris oficial, autentic, care confirmă primirea unor acte, telegrame etc. (după fr. récépissé, germ. Rezepisse)
RECIPÍSĂ ~e f. Dovada care atestă recepționarea sau restituirea a ceva (bani, bunuri materiale etc.); chitanță. [G.-D. recipisei] /<fr. récepissé, germ. Rezepisse
recepisă f. adeverință de primire a unei scrisori, telegrame, etc.
*recepísă f., pl. e (fr. récépissé, d. lat. recepisse, perfectu infinitivuluĭ d. recipere, a primi. V. încep, recepțiune). Adeverință, chitanță (la scrisorĭ, telegrame, pachete poștale). – Pop. reci-.
*recipísă, V. recepisă.
RECIPI s. chitanță, (înv. și reg.) zdelcă, (Înv.) răvaș, siguranță, sinet, tahvil, teșcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii și a primit o ~.)

recipisă dex

Intrare: recipisă
recipisă substantiv feminin