Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru recipient

RECIPI├ëNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru p─âstrarea ╚Öi transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub form─â de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] ÔÇô Din fr. r├ęcipient, lat. recipiens, -ntis.
RECIPI├ëNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru p─âstrarea ╚Öi transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub form─â de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] ÔÇô Din fr. r├ęcipient, lat. recipiens, -ntis.
RECIPI├ëNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru depozitarea ╚Öi transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub form─â de granule sau de pulbere. C─â ace╚Öti oameni... au iubit ├«n vremea lor progresul, o dovedesc at├«t de multele opai╚Ťe care s-au g─âsit aici: mici recipiente de lut cu o gaur─â, prin care fe╚Ötila ie╚Öea din gr─âsime. BOGZA, C. O. 202. ÔŚŐ Fig. Un col╚Ť ├«n fundul sufletului s─âu ascundea o comoar─â de nesf├«r╚Öit─â bun─âtate, un recipient legat prin firul vie╚Ťii sale cu natura cea mare. GHEREA, ST. CR. I 273.
recipi├ęnt (-pi-ent) s. n., pl. recipi├ęnte
recipi├ęnt s. n. (sil. -pi-ent), pl. recipi├ęnte
RECIPIÉNT s. v. vas.
RECIPI├ëNT s.n. 1. Vas ├«n care se ╚Ťine, se transport─â un material solid (├«n stare de granule sau de pulbere), lichid sau gazos. 2. (Biol.) Organism care prime╚Öte un organ, un ╚Ťesut, o gen─â etc. [Pron. -pi-ent, pl. -te, -turi. / < fr. r├ęcipient, cf. lat. recipiens ÔÇô care prime╚Öte].
RECIPI├ëNT s. n. 1. vas pentru colectarea, p─âstrarea sau transportul unor materiale solide (├«n stare de granule sau de pulbere) ori a unor substan╚Ťe lichide ori gazoase. 2. (biol.) organism care prime╚Öte un organ, un ╚Ťesut, o gen─â etc. (< fr. r├ęcipient, lat. recipiens)
RECIPI├ëNT ~e n. Vas care serve╚Öte la p─âstrarea sau la transportarea diferitelor substan╚Ťe sau fluide. [Sil. -pi-ent] /<fr. r├ęcipient, lat. recipiens, ~tis
recipient n. 1. vas chimic de primit un lichid sau gaz; 2. clopot de sticlă așezat pe platoul mașinei pneumatice.
*recipi├ęnt n., pl. e (lat. recipiens, -├ęntis, care prime╚Öte, d. recipere, a primi. V. receptacul). Vas or─ş cavitate ├«n care se adun─â un lichid or─ş un fluid la o ma╚Öin─â: recipientu alambiculu─ş. Clopotu supt care se face vidu la ma╚Öina pne┼şmatic─â.
RECIPIENT s. vas. (~ pentru p─âstrarea unui fluid.)
RECIPIENT. Subst. Recipient, vas, butelie. Sticl─â, sticlu╚Ť─â (dim.), sticli╚Öoar─â, sticluli╚Ť─â (rar), uiag─â (reg.), butelie (rar), butelc─â (reg.), butelcu╚Ť─â (dim.), garaf─â, g─âr─âfioar─â (dim.), ╚Öip (reg.), ╚Öipu╚Öor (dim.), ╚Öipurel, glaj─â (reg.), gl─âju╚Ť─â (dim.), paporni╚Ť─â (rar), clondir, clondira╚Ö (dim.). Borcan, borc─âna╚Ö (dim.). Flacon, flacona╚Ö (dim.), fiol─â. Plosc─â, ploscu╚Ť─â (dim.), ploschi╚Ť─â. Damigean─â. Urcior, urciora╚Ö (dim.), urcioru╚Ö; bidon, canistr─â. Cof─â, cofi╚Ť─â (dim.), cof─âiel (reg.), cof─âie╚Ö (reg.), cofei (reg.), doni╚Ť─â, donicioar─â (dim.), donicu╚Ť─â. Amfor─â. Butoi, butoia╚Ö (dim), bute, poloboc, polobocel (dim.), antal (reg.), balerc─â (reg.), balercu╚Ť─â (dim., reg.), buriu (├«nv. ╚Öi reg.), fedele╚Ö, bot─â (reg.), saca. Putin─â, putinic─â (dim.), putioar─â, putinei, bud─âi (reg.), ghiob (reg.), ghiobule╚Ť (dim., reg.), bor╚Öinc─â (reg.), ╚Öteand (reg.); ciub─âr, ciub─âra╚Ö (dim.), h├«rd─âu, h├«rd─âia╚Ö (dim.). G─âleat─â, c─âldare. Cazan; ceaun, ceauna╚Ö (dim.). Cistern─â; rezervor. Vb. A umple; a ├«mbutelia; a astupa, a ├«nfunda, a pune dop. A desfunda, a destupa, a scoate dopul. V. co╚Ö, vase de b─âut, v─âs─ârie.

Recipient dex online | sinonim

Recipient definitie

Intrare: recipient
recipient substantiv neutru
  • silabisire: -pi-ent
recipient