recidiva definitie

2 intrări

22 definiții pentru recidiva

RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.
RECIDÍVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către o persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.
RECIDÍVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către aceeași persoană a unei noi infracțiuni. 2. (Med.), Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.; despre un fost delincvent) A comite un delict identic sau de aceeași natură cu cel pentru care a suferit o condamnare. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare aparentă; a reapărea, a reîncepe, a reveni. Tumoarea a recidivat, invadînd... brațul. PARHON, O. A. I 2. Se găsesc cazuri în care o febră cu un tip oarecare își schimbă cu totul tipul cînd boala recidivează. BABEȘ, O. A. I 344.
RECIDÍVĂ, recidive, s. f. 1. (Jur.) Repetare a unei infracțiuni pentru care a suferit anterior o condamnare. După a treia și a patra recidivă, onorabila dicasterie îi despărți. NEGRUZZI, S. I 79. ◊ Fig. «N-o să mai iubesc», zisese Biata-mi inimă naivă. Dar văzîndu-te pe tine, A căzut în recidivă. TOPÎRCEANU, B. 56. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după o vindecare aparentă. După destulă vreme de mizerie, a venit recidiva și apoi, din fericire, moartea. CARAGIALE, N. S. 25.
recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză
recidívă s. f., g.-d. art. recidívei; pl. recidíve
recidivá vb., ind. prez. 1 sg. recidivéz, 3 sg. și pl. recidiveáză
recidívă s. f., g.-d. art. recidívei; pl. recidíve
RECIDIVÁ vb. (MED.) a se întoarce, a reapărea, a reveni, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.)
RECIDÍVĂ s. (MED.) (livr.) reșută, (înv.) recădere.
RECIDIVÁ vb. I. intr. 1. (Despre un fost delincvent) A repeta același delict, aceeași crimă. 2. (Despre o boală) A se manifesta din nou după o aparentă vindecare. [< fr. récidiver].
RECIDÍVĂ s.f. 1. Repetare a aceluiași delict, a aceleași crime. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli. [< fr. récidive, cf. lat. recidivus – care cade în aceeași greșeală].
RECIDIVÁ vb. intr. 1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni. 2. a săvârși o recidivă (2). (< fr. récidiver)
RECIDÍVĂ s. f. 1. reapariție, revenire a unei boli după vindecare; reîmbolnăvire. 2. (jur.) repetare de către cineva a aceleiași greșeli, infracțiuni. (< fr. récidive)
A RECIDIVÁ ~éz intranz. 1) jur. (despre persoane) A se afla în stare de recidivă. 2) (despre o boală) A apărea din nou după un tratament. /<fr. récidiver
RECIDÍVĂ ~e f. 1) jur. Infracțiune comisă de o persoană condamnată anterior. 2) med. Reapariție a unei boli după vindecare. /<fr. récidive, germ. Rezidiv(e)
recidivă f. 1. recădere în acelaș delict, în aceeaș crimă: recidiva atrage o agravațiune a pedepsei; 2. Med. revenirea unei boale.
*recidívă f., pl. e (mlat. recidiva, fem. d. cl. recidivus, d. recidere, a recădea, d. cádere, a cădea). Comiterea din noŭ a alteĭ greșelĭ: recidiva atrage o pedeapsă maĭ gravă, a cădea în recidivă. Med. Revenirea uneĭ boale: canceru are numeroase recidive.
*recidivéz v. intr. (mlat. recidivare, fr. récidiver). Cad în recidivă: criminal saŭ bolnav care recidivează. Revin, reapar (vorbind de boale): frigurile recidivează.
RECIDIVA vb. a se întoarce, a reapărea, a reveni, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.)
RECIDI s. (MED.) (înv.) recădere.

recidiva dex

Intrare: recidivă
recidivă substantiv feminin
Intrare: recidiva
recidiva verb grupa I conjugarea a II-a