rechie definitie

11 definiții pentru rechie

RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.
RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.
RECHÍE, rechii, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori mici galbene-verzui; crește pe coline aride și pietroase, pe lîngă drumuri și ziduri, cultivîndu-se uneori și în grădină (Reseda lutea).
réchie (-chi-e) s. f., art. réchia (-chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (-chi-i-)
réchie s. f. (sil. -chi-e), art. réchia (sil. -chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (sil. -chi-i-)
RÉCHIE s. v. rezedă.
réchie (réchii), s. f. – Rezedă (Reseda lutea). Origine necunoscută. Cuvînt rar și îndoielnic, pe care Tiktin îl transcrie rehée.
RÉCHIE ~i f. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina ramificată și cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructul o capsulă, care crește în locuri relativ uscate. [G.-D. rechiei] /Orig. nec.
rechie f. rezedă sălbatică. [Origină necunoscută].
RECHIE s. (BOT.) 1. (Reseda lutea) (reg.) brobință, drobiță, prescurea, rezedă, rozetă, (prin Transilv.) poala-Sfintei-Mării. 2. (Reseda luteola) rezedă, (reg.) rozetă.
RÉCHIE s. f. Numele unor plante din genul Reseda, cu tulpina ramificată frunze alterne și flori mici, galbene-verzui, dispuse în racem terminal, dintre care R. luteola, înaltă de 50-130 cm, cu frunze întregi frecventă în regiuni de câmpie și dealuri joase, folosită în trecut ca plantă tinctorială și R. lutea, plnată erbacee meliferă, înaltă de 30-60 cm, cu frunze penat-fidate, întregi sau dințate.

rechie dex

Intrare: rechie
rechie substantiv feminin
  • silabisire: -chi-e