rechemare definitie

2 intrări

17 definiții pentru rechemare

RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.
RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema.
RECHEMÁ, rechem, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. – Re1- + chema.
RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema.
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. Am lăsat deschis larg fereastra, încercînd să adorm și să rechem visul meu. ANGHEL, PR. 7. Din tronul lui de piatră bătrînul preot vede Și-n vînturi el ridică adîncul glas de-aramă, Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă. EMINESCU, O. I 98. ◊ A rechema un ambasador, un ministru plenipotențiar = a revoca un ambasador, un ministru plenipotențiar din postul încredințat chemîndu-l înapoi în țară. ◊ Fig. O de-ai putea să mai rechemi La poarta ta acele vremi de trai patriarhal. IOSIF, PATR. 7. ♦ (Cu privire la un fapt trecut, o imagine etc., uneori determinat prin «în minte») A evoca. Am rechemat conacul nașilor... în schița mea «Bujorii». GALACTION, O. I 10. De cîte ori de-atuncea, timpul cel de altădată Nu l-am rechemat în minte să-mi revăd copilăria. MACEDONSKI, O. I 10. Parcă ei, din vremuri, un vis amar recheamă, Se măsură cu gîndul, se-nfioară, de teamă. COȘBUC, P. II 203. ♦ Fig. (Neobișnuit, cu privire la o persoană) A trezi (la realitate); a dezmetici. Respectul și încrederea acestor oameni simpli, față de soțul lor de primejdie, rechemară și precizară pe preot. GALACTION, O. I 187.
RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. ◊ Scrisoare de rechemare = scrisoare prin care un diplomat este revocat din postul său și rechemat în țară.
rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme
rechemáre s. f., g.-d. art. rechemắrii; pl. rechemắri
rechemá vb., ind. prez. 1 sg. rechém, 3 sg. și pl. recheámă; conj. prez. 3 sg. și pl. rechéme
rechemáre s. f. chemare
RECHEMÁ vb. v. evoca.
A RECHEMÁ rechém tranz. 1) A chema din nou. ~ în armată. 2) A chema înapoi. ~ un ambasador. 3) fig. (evenimente, fapte sau imagini din trecut) A readuce în amintire, a evoca; a reaminti. /re- + a chema
rechemà v. 1. a chema din nou; 2. a face să revie un ambasador.
rechemare f. acțiune prin care se recheamă un ambasador: scrisori de rechemare.
*rechém, a v. tr. (d. chem. V. reclam. Se conj. ca chem). Chem ĭar. Chem înapoĭ, vorbind de un funcționar trimes peste hotar: a rechema un ambasador. Fig. Aduc aminte (fr. rappeler): a rechema trecutu. V. revoc.
*rechemáre f. Acțiunea de a rechema: scrisorĭ de rechemarea unuĭ ambasador.
RECHEMA vb. a chema, a evoca, a reaminti, a redeștepta. (A ~ ceva în memorie.)

rechemare dex

Intrare: rechema
rechema verb grupa I conjugarea I
Intrare: rechemare
rechemare substantiv feminin