recesiune definitie

13 definiții pentru recesiune

RECÉSIE s. f. v. recesiune.
RECESIÚNE, recesiuni, s. f. (Rar) Retragere. (Astron.; în forma recesie) Îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. ◊ Recesiune economică = stadiu al ciclului de afaceri în care activitatea economică se află în declin; stagnare temporară a afacerilor; p. ext. criză. [Pr.: -si-u-. – Var.: recésie s. f.] – Din fr. récession.
RECÉSIE s. f. v. recesiune.
RECESIÚNE, recesiuni, s. f. (Rar) Retragere. (Astron.; în forma recesie) Îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. ♦ Scădere a producției, reducere a investițiilor etc. în perioada apariției fenomenelor negative asemănătoare crizelor economice; stagnare temporară a afacerilor; p. ext. criză. [Pr.: -si-u- – Var.: recésie s. f.] – Din fr. récession.
recesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. recesiúnii; pl. recesiúni
recesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. recesiúnii; pl. recesiúni
RECESIÚNE s. v. criză, retragere.
RECESIÚNE s.f. (Liv.) 1. Retragere. 2. (Ec.) Diminuare temporară a activității economice dintr-o țară, mai puțin gravă decât depresiunea sau criza. [Pron. -si-u-. / < lat. recessio, fr. récession].
RECESIÚNE s. f. 1. retragere. ◊ (astr.) îndepărtare progresivă de sistemul solar a galaxiilor, a nebuloaselor etc. ♦ ~ glaciară – retragere a ghețarilor determinată de încălzirea climei. 2. fază de declin a activității economice mai puțin gravă decât depresiunea sau criza, constând în diminuarea producției, reducerea investițiilor, scăderea cursului acțiunilor la bursă etc. ◊ criză (economică). (< fr. récession)
RECESIÚNE ~i f. 1) Scădere a producției, caracteristică perioadelor de criză economică. 2) Stagnare temporară a unei întreprinderi. 3) Proces de retragere. ◊ În ~ pe cale de dispariție. [Sil. -si-u-] /<fr. récession
recesiune s. v. CRIZĂ. RETRAGERE.
recesiúne s. f. (ec.) Scădere temporară a producției, a vânzărilor etc. ◊ „Perioada de recesiune prin care trece în prezent economia americană ar urma să se prelungească până la mijlocul anului viitor.” Sc. 8 XII 74 p. 4. ◊ „Între aceste fenomene [numeroase sinucideri] și recesiunea economică din Japonia există o strânsă legătură.” Sc. 7 I 78 p. 5. ◊ „Lipsită de turiștii din fostele țări comuniste afectate de recesiune, Europa de Est cunoaște o puternică creștere a turismului popular.” R.l. 12 VIII 93 p. 8; v. și R.lit. 35/93 p. 12; v. și dirijism (din fr. récession, engl. recession; PR 1959; D. Am., DMM; DEX, DN3)
RECESIÚNE (< fr., lat.) s. f. Retragere. ◊ (EC.) R. economică = stadiu al ciclului de afaceri în care activitatea economică se află în declin. Se caracterizează prin diminuarea producției și investițiilor, a produsului intern brut, creșterea șomajului. Mulți economiști consideră că economia se află în r. atunci când s-a realizat diminuare produsului intern brut pe parcursul a cel puțin două trimestre consecutiv; stagnarea temporară a afacerilor. Definirea termenului a fost introdusă în 1947, într-o lucrare de specialitate de economiștii americani H. Burns și W. Mitchell.

recesiune dex

Intrare: recesiune
recesie
recesiune substantiv feminin
  • silabisire: -si-u-