RECEPTÚRĂ, recepturi, s. f. 1. Preparare a unui medicament după o rețetă. 2. Loc, secție într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise într-o rețetă. – Din germ. Rezeptur.

RECEPTÚRĂ, recepturi, s. f. 1. Preparare a unui medicament după o rețetă. 2. Loc, secție într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise într-o rețetă. – Din germ. Rezeptur.

receptúră s. f., g.-d. art. receptúrii; pl. receptúri

receptúră s. f., g.-d. art. receptúrii; pl. receptúri

RECEPTÚRĂ s. v. farmacografie.

RECEPTÚRĂ s.f. Lucrare a rețetelor; farmacografie. ♦ Loc într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise. [< germ. Rezeptur].

RECEPTÚRĂ s. f. 1. preparare în farmacie a medicamentelor după rețetă; locul unde se prepară aceste medicamente. 2. formulă de compoziție a unui material plastic. (< germ. Rezeptur)

*receptúră f., pl. ĭ (germ. rezeptur, adică „masa la care se primesc rețetele”). Tejgheaŭa farmacistuluĭ. V. tejghea.