RECEPTÓR1, receptoare, s. n. Sistem tehnic care primește o anumită formă de energie pentru care este construit și o transformă în alta folosită sub această formă. ◊ Receptor telegrafic = aparat cu ajutorul căruia se primesc și se înregistrează pe o bandă de hîrtie semnalele telegrafice. Receptor (telefonic) = aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice pe care le iradiază pentru a se putea asculta sunetele sau convorbirile telefonice; p. ext. piesă a unui telefon care cuprinde acest aparat (cîteodată împreună cu microfonul). A așezat învingător receptorul pe aparat. CAMIL PETRESCU, U. N. 72. Am scos receptorul telefonului să nu mă ademenească nici o chemare. C. PETRESCU, S. 158. Bologa, în postul de comandă, cu receptorul telefonic la ureche, asculta indicațiile observatorilor. REBREANU, P. S. 82. Receptor acustic = dispozitiv folosit pentru captarea undelor sonore. ♦ Sistem tehnic care primește un anumit material din interiorul sau din afara unui alt sistem tehnic.