Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru receptor

RECEPT├ôR, -O├üRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat s─â primeasc─â (╚Öi s─â dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instala╚Ťie, ma╚Öin─â, dispozitiv destinate s─â primeasc─â energie de o anumit─â form─â ╚Öi s─â o transforme ├«n energie util─â. ÔŚŐ Receptor telefonic = aparat care transform─â oscila╚Ťiile curentului electric produs de un microfon telefonic ├«n vibra╚Ťii sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care ├«nregistreaz─â anumite modific─âri ale mediului extern sau intern ╚Öi transmite excita╚Ťiile la centrii nervo╚Öi. 4. Adj. (Tehn.) Care recepteaz─â, care prime╚Öte (o ac╚Ťiune mecanic─â, un curent, un semnal etc.) ÔÇô Din fr. r├ęcepteur.
RECEPT├ôR, -O├üRE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat s─â primeasc─â (╚Öi s─â dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instala╚Ťie, ma╚Öin─â, dispozitiv destinate s─â primeasc─â energie de o anumit─â form─â ╚Öi s─â o transforme ├«n energie util─â. ÔŚŐ Receptor telefonic = aparat care transform─â oscila╚Ťiile curentului electric produs de un microfon telefonic ├«n vibra╚Ťii sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care ├«nregistreaz─â anumite modific─âri ale mediului extern sau intern ╚Öi transmite excita╚Ťiile la centrii nervo╚Öi. 4. Adj. (Tehn.) Care recepteaz─â, care prime╚Öte (o ac╚Ťiune mecanic─â, un curent, un semnal etc.) ÔÇô Din fr. r├ęcepteur.
RECEPT├ôR2, -O├üRE, receptori, -oare, adj. (Tehn.) Care recepteaz─â, care prime╚Öte (o ac╚Ťiune mecanic─â, un curent, un semnal etc.). Post receptor. Roat─â receptoare.
RECEPT├ôR1, receptoare, s. n. Sistem tehnic care prime╚Öte o anumit─â form─â de energie pentru care este construit ╚Öi o transform─â ├«n alta folosit─â sub aceast─â form─â. ÔŚŐ Receptor telegrafic = aparat cu ajutorul c─âruia se primesc ╚Öi se ├«nregistreaz─â pe o band─â de h├«rtie semnalele telegrafice. Receptor (telefonic) = aparat care transform─â oscila╚Ťiile electromagnetice dintr-un circuit electric ├«n oscila╚Ťii acustice pe care le iradiaz─â pentru a se putea asculta sunetele sau convorbirile telefonice; p. ext. pies─â a unui telefon care cuprinde acest aparat (c├«teodat─â ├«mpreun─â cu microfonul). A a╚Öezat ├«nving─âtor receptorul pe aparat. CAMIL PETRESCU, U. N. 72. Am scos receptorul telefonului s─â nu m─â ademeneasc─â nici o chemare. C. PETRESCU, S. 158. Bologa, ├«n postul de comand─â, cu receptorul telefonic la ureche, asculta indica╚Ťiile observatorilor. REBREANU, P. S. 82. Receptor acustic = dispozitiv folosit pentru captarea undelor sonore. ÔÖŽ Sistem tehnic care prime╚Öte un anumit material din interiorul sau din afara unui alt sistem tehnic.
receptór1 adj. m., pl. receptóri; f. sg. și pl. receptoáre
recept├│r2 (organ) s. m., pl. recept├│ri
receptór3 (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre
receptór adj. m., pl. receptóri; f. sg. și pl. receptoáre
recept├│r (fiziol.) s. m., pl. recept├│ri
receptór (tehn.) s. n., pl. receptoáre
RECEPTÓR s. (FIZ.) pâlnie. (~ul telefonului.)
Receptor Ôëá emi╚Ť─âtor
RECEPT├ôR, -O├üRE adj. Care recepteaz─â, care prime╚Öte (o ac╚Ťiune mecanic─â, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care prime╚Öte o anumit─â form─â de energie pentru a o transforma ├«n alta. ÔÖŽ Receptor telefonic = aparat care transform─â oscila╚Ťiile electromagnetice dintr-un circuit electric ├«n oscila╚Ťii acustice; (p. ext.) pies─â care serve╚Öte pentru a asculta ╚Öi a vorbi la telefon. // s.m. Organ de sim╚Ť la nivelul c─âruia se realizeaz─â transformarea energiei excitantului exterior ├«n energie nervoas─â. [Cf. fr. r├ęcepteur].
RECEPT├ôR, -O├üRE I. adj. care recepteaz─â (o ac╚Ťiune mecanic─â, un curent, o und─â etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat s─â primeasc─â o anumit─â form─â de energie pentru a o transforma ├«n alta utilizabil─â. 2. aparat care transform─â oscila╚Ťiile electromagnetice dintr-un circuit electric ├«n oscila╚Ťii acustice; ansamblu, cuprinz├ónd un amplificator, care serve╚Öte pentru a asculta ╚Öi a vorbi la telefon. 3. mediu natural (r├óu, lac, mare) care prime╚Öte apele de evacuare. III. s. m. organ de sim╚Ť la nivelul c─âruia se realizeaz─â transformarea energiei stimulului extern ├«n influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoan─â care prime╚Öte ╚Öi decodeaz─â un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care prime╚Öte s├ónge de la un donator. (< fr. recepteur)
RECEPT├ôR1 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care recepteaz─â; cu proprietatea de a recepta (o ac╚Ťiune mecanic─â, un curent, un mesaj, un semnal etc.). /<fr. r├ęcepteur, germ. Rezeptor
RECEPT├ôR3 ~i m. fiziol. Forma╚Ťie terminal─â a nervilor care transmite excita╚Ťiile sistemului nervos central. /<fr. r├ęcepteur, germ. Rezeptor
RECEPT├ôR2 ~o├íre n. 1) Aparat sau instala╚Ťie care recepteaz─â o energie brut─â transform├ónd-o ├«n energie utilizabil─â. 2) Aparat destinat recept─ârii undelor electromagnetice. 3): ~ telefonic dispozitiv care transform─â curentul alternativ receptat ├«n unde sonore, reproduc├ónd sunetul ini╚Ťial. 4) Parte a aparatului telefonic prin care se ascult─â ╚Öi prin care se vorbe╚Öte. /
*recept├│r, -o├íre adj. ╚Öi s. (lat. receptor). Care prime╚Öte. S. n., pl. oare. Aparat telegrafic electric care prime╚Öte semnalele transmise de manipulator. Aparat care prime╚Öte o ac╚Ťiune sa┼ş o impresiune oare-care: receptoru unu─ş fotograf.
RECEPTOR s. (FIZ.) pîlnie. (~ telefonului.)
RECEPTOR RADIO parte component─â a unei instala╚Ťii de emisie-recep╚Ťie care capteaz─â semnalele radio, transform─â ╚Öi extrage informa╚Ťiile transmise pentru a putea fi redate ├«n form─â acustic─â sau vizual─â. Receptorul radio selec╚Ťioneaz─â semnalul at├ót din multitudinea de semnale ╚Öi zgomote din anten─â, transform─â tensiunea modulat─â din ├«nalt─â ├«n joas─â frecven╚Ť─â (video) ╚Öi amplific─â semnalul primit p├ón─â la nivelul func╚Ťion─ârii normale a aparatului final. Receptoarele radio profesionale sunt destinate rezolv─ârii unor probleme tehnice speciale (radiocomunica╚Ťie, radioloca╚Ťie, radionaviga╚Ťie etc.)Receptorul radio are urm─âtoarele caracteristici principale: gama de unde, variaz─â de la unde miriametrice ╚Öi kilometrice la unde milimetrice ╚Öi optice ╚Öi de la receptoare radio cu mai multe game de unde (radiocomunica╚Ťii) la receptoare radio cu frecven╚Ťe fixe (radioloca╚Ťie) ╚Öi caracterul modula╚Ťiei (├«n amplitudine, ├«n frecven╚Ť─â, ├«n faz─â).
RECEPT├ôR s. m. (cf. fr. r├ęcepteur): cel care prime╚Öte mesajul (cuvinte, propozi╚Ťii ╚Öi fraze), cel care ascult─â, interlocutorul (v. ╚Öi interlocut├│r, locut├│r).

Receptor dex online | sinonim

Receptor definitie

Intrare: receptor (adj.)
receptor adjectiv substantiv neutru
Intrare: receptor (s.m.)
receptor substantiv neutru substantiv masculin