RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil, predispus de a primi ușor și bine impresii din afară, care învață, care asimilează ușor. Memorie receptivă. ♦ (Med.) Predispus la anumite boli infecțioase. Organism receptiv. ▭ Prin o simplă scădere a temperaturii de la 42° la 38°, găinile devin receptive [la boala cărbunelui]. MARINESCU, P. A. 80.

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptív adj. m., pl. receptívi; f. sg. receptívă, pl. receptíve

RECEPTÍV adj. (fig.) deschis. (Un spirit ~.)

RECEPTÍV, -Ă adj. Capabil de a recepționa, de a primi impresii din afară. ♦ Memorie receptivă = memorie care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus la anumite boli; plăpând. [< fr. réceptif].

RECEPTÍV, -Ă adj. 1. capabil de a recepționa, de a primi impresii din afară. 2. care învață, asimilează ușor. 3. care contractează ușor anumite boli (contagioase). (< fr. réceptif)

RECEPTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care receptează; cu proprietatea de a recepta. 2) (despre persoane) Care receptează ușor impulsurile din afară (informații, observații etc.). 3) Capabil de a asimila, de a învăța ușor. 4) Care contractează ușor o boală infecțioasă; predispus la anumite boli infecțioase. Organism ~. /<fr. réceptif

*receptív, -ă adj. (lat. receptus, primit). Care primește (învață, ține minte) ușor. Med. Care se molipsește ușor.

RECEPTIV adj. (fig.) deschis. (Un spirit ~.)