receptare definitie

2 intrări

19 definiții pentru receptare

RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.
RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.
RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. (Mai ales despre unde sonore sau luminoase) A primi, a prinde, a înregistra, a capta.
RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare (mai ales a undelor sonore sau luminoase).
receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză
receptáre s. f., g.-d. art. receptắrii; pl. receptắri
receptá vb., ind. prez. 1 sg. receptéz, 3 sg. și pl. recepteáză
receptáre s. f., g.-d. art. receptării; pl. receptări
RECEPTÁ vb. v. recepționa.
RECEPTÁRE s. v. recepționare.
Receptare ≠ difuzare
RECEPTÁ vb. I. tr. A prinde, a capta; a recepționa (unde sonore, luminoase etc.). [< receptor].
RECEPTÁRE s.f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare; primire. [< recepta].
RECEPTÁ vb. tr. a prinde, a capta; a recepționa unde sonore, luminoase etc. (< receptor)
A RECEPTÁ ~éz tranz. 1) (unde sonore, radiații etc.) A prinde cu ajutorul unui receptor; a recepționa. 2) fig. A sesiza, a observa în mod neașteptat; a surprinde. /cf. receptor, receptiv, recepție
RECEPTA vb. (FIZ.) a capta, a înregistra, a prinde, a recepționa. (A ~ undele sonore.)
RECEPTARE s. (FIZ.) captare, înregistrare, prindere, recepționare, (rar) captație. (~ a undelor sonore.)

receptare dex

Intrare: recepta
recepta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: receptare
receptare substantiv feminin