Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 350870:
RECEPTÁCUL ~e n. bot. Partea de sus, dilatată, a pedunculului, de care se prind organele unei flori. /<fr. réceptacle, lat. receptaculum
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Receptaclu dex online | sinonim
Receptaclu definitie
