Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru recepta

RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. (Mai ales despre unde sonore sau luminoase) A primi, a prinde, a înregistra, a capta.
receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză
receptá vb., ind. prez. 1 sg. receptéz, 3 sg. și pl. recepteáză
RECÉPT adj. v. acceptat, admis, recunoscut.
RECEPTÁ vb. v. recepționa.
RECEPTÁ vb. I. tr. A prinde, a capta; a recepționa (unde sonore, luminoase etc.). [< receptor].
RECEPTÁ vb. tr. a prinde, a capta; a recepționa unde sonore, luminoase etc. (< receptor)
A RECEPTÁ ~éz tranz. 1) (unde sonore, radiații etc.) A prinde cu ajutorul unui receptor; a recepționa. 2) fig. A sesiza, a observa în mod neașteptat; a surprinde. /cf. receptor, receptiv, recepție
recept adj. v. ACCEPTAT. ADMIS. RECUNOSCUT.
RECEPTA vb. (FIZ.) a capta, a înregistra, a prinde, a recepționa. (A ~ undele sonore.)

Recepta dex online | sinonim

Recepta definitie

Intrare: recepta
recepta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recept
recept