recepție definitie

15 definiții pentru recepție

RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (Înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 5. Faptul de a primi sau de a fi primit ca membru într-o societate, într-un for științific (academic). ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. réception, lat. receptio.
RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. ♦ Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. reception, lat. receptio.
RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Luare în primire a unor materiale sau lucrări în urma operațiilor de verificare făcute pe baza unor prescripții stabilite în prealabil. ◊ Comisie de recepție = comisie care face o recepție. Bază de recepție = loc unde se primesc cotele de la colectarea unor produse agricole. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma într-o altă formă de energie cu ajutorul căreia să se transmită știri, semnalizări etc. 3.. Reuniune cu caracter solemn și festiv, mai ales în cercurile oficiale. Cunoscuse, spunea el, la o recepție la legație, o femeie splendidă. CAMIL PETRESCU, U. N. 234. Îndeosebi dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții. REBREANU, R. I 252. 4. (Învechit) Primire, întîmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. (Atestat în forma recepțiune) O depeșă de la București anunță prefectului ca să prepare recepțiune directorului Ministeriului de hiterne. ALECSANDRI, T. 856. ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Variantă: (învechit) recepțiúne s. f.
recépție (-ți-e) s. f., art. recépția (-ți-a), g.-d. art. recépției; pl. recépții, art. recépțiile (-ți-i-)
recépție s. f. (sil. -ți-e), art. recépția (sil. -ți-a), g.-d. art. recépției; pl. recépții, art. recépțiile (sil. -ți-i-)
RECÉPȚIE s. recepționare. (Când e termenul de ~?)
Recepție ≠ transmisie
RECÉPȚIE s.f. 1. Primire. ♦ Luare în primire a unui material sau a unei lucrări pe baza unor verificări calitative. 2. Prindere, captare de unde sonore sau electromagnetice. 3. Reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ◊ Discurs de recepție = discurs de primire, de admitere ca membru la Academie. 4. Serviciu de primire a voiajorilor într-un hotel. [Gen. -iei, var. recepțiune s.f. / cf. fr. réception, lat. receptio].
RECÉPȚIE s. f. I. 1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare (1). 2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer (2). 3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite. II. 1. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ♦ ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale. 2. faptul de a primi un membru într-o societate (academică). ♦ discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie. 3. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel. (< fr. réception, lat. receptio)
RECÉPȚIE ~i f. 1) Luare în primire a unor materiale pe baza verificării lor cantitative și calitative. Când e termenul de ~? 2) Serviciu dintr-un hotel care se ocupă de evidența și cazarea oaspeților. 3) Reuniune cu caracter festiv, organizată cu un anumit prilej. 4) tehn. Primire a unei anumite forme de energie brută pentru a o transforma în energie utilizabilă. [G.-D. recepției; Sil. -ți-e] /<fr. réception, germ. Rezeption
recepți(un)e f. 1. primire și modul de a primi pe cineva; 2. ceremonie prin care se face o primire solemnă.
*recepțiúne f. (lat. recéptio, -ónis. V. accepțiune, încep). Primire, luare în primire: recepțiunea uneĭ scrisorĭ, unuĭ edificiŭ. Modu de a primi: a face o bună recepțiune cuĭva. Primire de vizite cu ceremonial: ĭerĭ a fost recepțiune la curte. Ceremonia instalăriĭ într’o societate orĭ funcțiune: a pronunța un discurs de recepțiune la Academie. – Și -épție.
RECEPȚIE s. recepționare. (Cînd e termenul de ~?)
emísie-recépție s. f. în sint. aparat de emisie-recepție Emițător-receptor de radio portativ ◊ „Persoane aflate una față de alta la distanțe de sute de kilometri și dispunând de mici aparate de emisie-recepție («Walkie-talkie») vor putea discuta, din casă sau de pe stradă, prin intermediul unui satelit.” Sc. 28 XII 77 p. 5 (din emisie + recepție)
a face recepția expr. a fura.

recepție dex

Intrare: recepție
recepție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e