RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din germ. Rezension, it. recensione.

RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din germ. Rezension, it. recensione.

RECÉNZIE, recenzii, s. f. Scurtă prezentare cu comentarii sau aprecieri critice asupra unei opere literare, științifice etc. Nu-și dădeau seama cum au făcut trecerea de la reportajul gazetăresc la recenzia literară. AGÎRBICEANU, S. P. 240. – Variantă: (învechit) recensiúne (MACEDONSKI, O. IV 138) s. f.

recénzie (-zi-e) s. f., art. recénzia (-zi-a), g.-d. art. recénziei; pl. recénzii, art. recénziile (-zi-i-)

recénzie s. f. (sil. -zi-e), art. recénzia (sil. -zi-a), g.-d. art. recénziei; pl. recénzii; art. recénziile (sil. -zi-i-)

RECÉNZIE s. v. recensământ.

RECÉNZIE s.f. Scurtă dare de seamă sau prezentare cu caracter critic apreciativ, privitor la o lucrare literară, științifică, la un spectacol etc. [Gen. -iei. / cf. fr. recension, it. recensione, germ. Rezension, lat. recensio – recensământ].

RECÉNZIE s. f. scurtă prezentare cu caracter critic apreciativ a unei lucrări literare sau științifice, a unui spectacol, a unui concert, a unor opere de artă plastică etc. (< germ. Rezension, it. recensione)

RECÉNZIE ~i f. Scurtă analiză cu comentarii și cu aprecieri critice a unei lucrări științifice sau opere de artă. [G.-D. recenziei; Sil. -zi-e] /<germ. Rezension

recensi(un)e f. 1. compararea edițiunii unui scriitor vechiu cu manuscriptele; 2. critica unei opere.

*recensiúne f. (lat. recénsio, -ónis, numărătoare, trecere în revistă; fr. recension, compararea unuĭ text cu manuscrisu; germ. rezension, critică, dare de samă). Compararea edițiuniĭ unuĭ autor vechĭ cu manuscrisu eĭ: recensiunea luĭ Omer de Aristarh. Scurtă critică, scurtă dare de samă despre o carte noŭă. – Ob. recénzie (după rus. recénziĭa). V. pensie).

recenzie s. v. RECENSĂMÎNT.