recelare definitie

2 intrări

11 definiții pentru recelare

RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.
RECELÁRE, recelări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.
RECELÁRE, recelări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.
recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză
recelá vb., ind. prez. 1 sg. receléz, 3 sg. și pl. receleáză
receláre s. f., g.-d. art. recelării; pl. recelări
RECELÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ refl. A se ascunde, a se refugia. [< fr. receler].
RECELÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a (se) recela și rezultatul ei. [< recela].
RECELÁ vb. I. tr. a păstra și a ascunde de cineva un obiect furat. ◊ a sustrage de la cercetările justiției pe cineva. II. refl. a se ascunde, a se refugia. (< fr. receler)
A RECELÁ ~éz tranz. 1) (obiecte furate de altcineva) A păstra și a ascunde. 2) (persoane) A sustrage de la cercetările justiției. /<fr. receler

recelare dex

Intrare: recela
recela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recelare
recelare substantiv feminin