RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

RECELÁRE, recelări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.

RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

RECELÁRE, recelări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelá vb., ind. prez. 1 sg. receléz, 3 sg. și pl. receleáză

receláre s. f., g.-d. art. recelării; pl. recelări

RECELÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ refl. A se ascunde, a se refugia. [< fr. receler].

RECELÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a (se) recela și rezultatul ei. [< recela].

RECELÁ vb. I. tr. a păstra și a ascunde de cineva un obiect furat. ◊ a sustrage de la cercetările justiției pe cineva. II. refl. a se ascunde, a se refugia. (< fr. receler)

A RECELÁ ~éz tranz. 1) (obiecte furate de altcineva) A păstra și a ascunde. 2) (persoane) A sustrage de la cercetările justiției. /<fr. receler