recarburare definitie

2 intrări

13 definiții pentru recarburare

RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.
RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.
RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A îmbogăți în carbon un oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă.
RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura; îmbogățire în carbon a oțelului în stare topită care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă.
recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză
recarburáre s. f., g.-d. art. recarburắrii; pl. recarburắri
recarburá vb., ind. prez. 1 sg. recarburéz, 3 sg. și pl. recarbureáză
recarburáre s. f. carburare
RECARBURÁ vb. I. tr. A mări procentul de carbon al unui oțel în timpul fabricării când acesta a pierdut carbon sub limita prescrisă. [< fr. recarburer].
RECARBURÁRE s.f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. [< recarbura].
RECARBURÁ vb. tr. a mări procentul de carbon al unui oțel în timpul elaborării, când acesta a pierdut carbon sub limita prescrisă. (< fr. recarburer)

recarburare dex

Intrare: recarbura
recarbura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recarburare
recarburare substantiv feminin