RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ. – V. recapitula.

RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ. – V. recapitula.

RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc. insistînd asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare pentru a o rezuma. ♦ A trece în revistă, a enumera, a readuce în memorie, a-și reaminti. Toți își recapitulaseră, în gînd, cuvintele și gesturile. C. PETRESCU, C. V. 9. Haydn... puse capăt sutimilor sale de compozițiuni muzicale, prin oratoriul numit «Cele patru timpuri ale anului»... recapitulînd toate amintirile vieței sale. ODOBESCU, S. III 94.

RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei; p. ext. sintetizare, revedere. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățămînt. La sfîrșitul anului se face o recapitulare generală. ♦ Enumerare, trecere în revistă, rememorare. Să facem dar o recapitulare de lucrările cele mai importante pe care bunul simț, ajutat de experiență, le declară absolut trebuincioase. ALECSANDRI, S. 18.

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulắrii; pl. recapitulắri

recapitulá vb., ind. prez. 1 sg. recapituléz, 3 sg. și pl. recapituleáză

recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulării; pl. recapitulări

RECAPITULÁ vb. 1. a rezuma, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse până acum.) 2. a repeta, a revedea. (A ~ materia pentru examen.)

RECAPITULÁRE s. 1. rezumare, sintetizare, (înv.) recapitulație. (~ celor spuse mai înainte.) 2. repetare, repetiție, revedere, (înv.) procitanie. (~ materiei pentru examen.)

RECAPITULÁ vb. I. tr. A reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, ale unei chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a enumera. [< fr. récapituler].

RECAPITULÁRE s.f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse; (p. ext.) sintetizare, rezumare. ♦ Rememorare. [< recapitula].

RECAPITULÁ vb. tr. a reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ◊ a rememora; a revedea sistematic unele cunoștințe predate anterior. (< fr. récapituler)

A RECAPITULÁ ~éz tranz. (cele spuse, studiate sau întâmplate) A reveni examinând și punând accentul pe momentele esențiale (pentru a ține mai bine minte); a rezuma. /<fr. récapituler, lat. recapitulare

recapitulà v. a rezuma pe scurt.

*recapitulațiúne f. (lat. re-capitulátio, -ónis. V. capitulațiune). Explicațiunea a doŭa oară, explicațiune repetată saŭ rezumată. – Și -áție, dar ob. -áre.

*recapituléz v. tr. (lat. recapitulo, -áre. V. capitul). Explic de la capăt (de la început) după ce am explicat o dată, repet o explicațiune, rezum.

RECAPITULA vb. 1. a rezuma, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse.) 2. a repeta, a revedea. (A ~ materia pentru examen.)

RECAPITULARE s. 1. rezumare, sintetizare, (înv.) recapitulație. (~ celor spuse mai înainte.) 2. repetare, repetiție, revedere, (înv.) procitanie. (~ materiei.)