recapitula definitie

12 definiții pentru recapitula

RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc. insistînd asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare pentru a o rezuma. ♦ A trece în revistă, a enumera, a readuce în memorie, a-și reaminti. Toți își recapitulaseră, în gînd, cuvintele și gesturile. C. PETRESCU, C. V. 9. Haydn... puse capăt sutimilor sale de compozițiuni muzicale, prin oratoriul numit «Cele patru timpuri ale anului»... recapitulînd toate amintirile vieței sale. ODOBESCU, S. III 94.
recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză
recapitulá vb., ind. prez. 1 sg. recapituléz, 3 sg. și pl. recapituleáză
RECAPITULÁ vb. 1. a rezuma, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse până acum.) 2. a repeta, a revedea. (A ~ materia pentru examen.)
RECAPITULÁ vb. I. tr. A reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, ale unei chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a enumera. [< fr. récapituler].
RECAPITULÁ vb. tr. a reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ◊ a rememora; a revedea sistematic unele cunoștințe predate anterior. (< fr. récapituler)
A RECAPITULÁ ~éz tranz. (cele spuse, studiate sau întâmplate) A reveni examinând și punând accentul pe momentele esențiale (pentru a ține mai bine minte); a rezuma. /<fr. récapituler, lat. recapitulare
recapitulà v. a rezuma pe scurt.
*recapituléz v. tr. (lat. recapitulo, -áre. V. capitul). Explic de la capăt (de la început) după ce am explicat o dată, repet o explicațiune, rezum.
RECAPITULA vb. 1. a rezuma, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse.) 2. a repeta, a revedea. (A ~ materia pentru examen.)

recapitula dex

Intrare: recapitula
recapitula verb grupa I conjugarea a II-a