recalificare definitie

18 definiții pentru recalificare

RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Pref. re- + califica.
RECALIFICÁRE, recalificări, s. f. 1. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită. 2. Probă suplimentară pe care o susține o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiție sportivă. – V. recalifica.
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re1- + califica.
RECALIFICÁRE, recalificări, s. f. 1. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită. 2. Probă suplimentară pe care o susține o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiție sportivă. – V. recalifica.
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. A pregăti, a instrui în vederea unei noi calificări profesionale. Alți cinci sudori au fost recalificați la locul de muncă.
RECALIFICÁRE, recalificări, s. f. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale; (concretizat) calificare nou dobîndită. Curs de recalificare.
recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică
recalificáre s. f., g.-d. art. recalificắrii; pl. recalificắri
recalificá vb., ind. prez. 1 sg. recalífic, 3 sg. și pl. recalífică
recalificáre s. f., pl. recalificări
RECALIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) pregăti, a (se) instrui pentru o nouă calificare profesională; a (se) califica din nou. [P.i. recalífic. / < re- + califica].
RECALIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) recalifica; (concr.) calificare nou obținută. [< recalifica].
RECALIFICÁ vb. tr., refl. a (se) pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. (< re1- + califica)
RECALIFICÁRE s. f. 1. pregătire în vederea unei noi profesiuni. 2. (sport) probă susținută de un sportiv, de o echipă pentru a se califica mai departe într-o competiție. (< recalifica)
A RECALIFICÁ recalífic tranz. A califica din nou; a supune unei noi calificări. /re- + a califica
A SE RECALIFICÁ mă recalífic intranz. A se califica din nou; a se pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. /re- + a se califica
recalificá vb. refl. I A se pregăti în vederea unei noi calificări profesionale ◊ „Reciclare, recalificare, policalificare. Meserii apar, dispar, se transformă, slujitorii lor se recalifică pentru a ține pasul cu evoluția științei și tehnicii.” Săpt. 12 III 71 p. 4 (din re- + califica; SMFC II 74, FC II 205; DEX, DN3)
recalificáre s. f. 1971 Pregătire în vederea obținerii unei noi calificări v. recalifica (din recalifica; DEX, DN3)

recalificare dex

Intrare: recalifica
recalifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: recalificare
recalificare substantiv feminin