recalibrare definitie

2 intrări

11 definiții pentru recalibrare

RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.
RECALIBRÁRE, recalibrări, s. f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. – V. recalibra.
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Re1- + calibra. Cf. fr. recalibrage.
RECALIBRÁRE, recalibrări, s. f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. – V. recalibra.
recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză
recalibráre (-li-bra) s. f., g.-d. art. recalibrắrii; pl. recalibrắri
recalibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. recalibréz, 3 sg. și pl. recalibreáză
recalibráre s. f., pl. recalibrări
RECALIBRÁ vb. I. tr. A calibra din nou (o piesă, o țeavă de armă etc.). [< fr. recalibrer].
RECALIBRÁRE s.f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei. [< recalibra].
RECALIBRÁ vb. tr. a calibra din nou (o piesă, o țeavă de armă etc.). (< fr. recalibrer)

recalibrare dex

Intrare: recalibra
recalibra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bra
Intrare: recalibrare
recalibrare substantiv feminin