RECALESCÉNȚĂ s. f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. – Din fr. recalescence.

RECALESCÉNȚĂ s. f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. – Din fr. recalescence.

recalescénță s. f., g.-d. art. recalescénței

recalescénță s. f., g.-d. art. recalescénței

RECALESCÉNȚĂ s.f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. [< fr. recalescence].

RECALESCENȚĂ s. f. creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. (< fr. recalescence)

RECALESCÉNȚĂ (< fr. {i}; {s} re1 + lat. calescere „a se încălzi”) s. f. (METAL.) Creșterea spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. Se poate observa la solificarea metalelor, la producerea transformărilor în stare solidă (transformări polimorfice, eutectoide etc.) și la subrăciri mari, când căldura latentă de transformare se degajează brusc, ridicând temperatura cu câteva grade.