Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru recalcitran╚Ť─â

RECALCITR├üN╚Ü─é, recalcitran╚Ťe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; ├«nc─âp─â╚Ť├ónare, nesupunere. ÔÇô Din fr. r├ęcalcitrance.
RECALCITR├üN╚Ü─é, recalcitran╚Ťe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; ├«nc─âp─â╚Ť├ónare, nesupunere. ÔÇô Din fr. r├ęcalcitrance.
RECALCITR├üN╚Ü─é, recalcitran╚Ťe, s. f. (Rar): Faptul de a fi recalcitrant; ├«nc─âp─â╚Ť├«nare, ├«nd─âr─âtnicie. Cauza nu poate fi inaptitudinea la studii... ci o recalcitran╚Ť─â la ordine. C─éLINESCU, E. 32.
recalcitr├ín╚Ť─â (-ci-tran-) s. f., g.-d. art. recalcitr├ín╚Ťei; pl. recalcitr├ín╚Ťe
recalcitr├ín╚Ť─â s. f. (sil. -tran-), g.-d. art. recalcitr├ín╚Ťei; pl. recalcitr├ín╚Ťe
RECALCITR├üN╚Ü─é s. v. indisciplin─â, ├«nc─âp─â╚Ť├ónare, ├«nd─âr─âtnicie, neascultare, nedisciplin─â, nesupunere.
RECALCITR├üN╚Ü─é s.f. Faptul de a fi recalcitrant; ├«nd─âr─âtnicie, nesupunere; ├«nc─âp─â╚Ť├ónare. [Cf. fr. r├ęcalcitrance].
RECALCITR├üN╚Ü─é s. f. faptul de a fi recalcitrant; ├«nc─âp─â╚Ť├ónare, ├«nd─âr─âtnicie. (< fr. r├ęcalcitrance)
RECALCITR├üN╚Ü─é ~e f. Caracter recalcitrant; indisciplin─â; ├«nc─âp─â╚Ť├ónare. /<fr. r├ęcalcitrance
*recalcitr├ín╚Ť─â f. (d. recalcitrant). Defectu de a fi recalcitrant.
recalcitran╚Ť─â s. v. INDISCIPLIN─é. ├ÄNC─éP─é╚Ü├ÄNARE. ├ÄND─éR─éTNICIE. NEASCULTARE. NEDISCIPLIN─é. NESUPUNERE.

Recalcitran╚Ť─â dex online | sinonim

Recalcitran╚Ť─â definitie

Intrare: recalcitran╚Ť─â
recalcitran╚Ť─â substantiv feminin
  • silabisire: -tran-