recăpăta definitie

10 definiții pentru recăpăta

RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Re1- + căpăta.
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobîndi, a recîștiga. Copacii geometrici își recăpătaseră forma hirsută și se sălbăticiseră, stricînd alinierea. C. PETRESCU, R. DR. 102. Își recăpătă calmul complect. REBREANU, R. I 216. Totdeauna după epidemie, ca și după un război, omenirea caută a-și recăpăta nivelul. GHICA, S. A. 57.
recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete
recăpătá vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 3 sg. și pl. recápătă
RECĂPĂTÁ vb. a recâștiga, a recupera, a redobândi. (Și-a ~ forțele pierdute.)
A RECĂPĂTÁ recápăt tranz. A căpăta din nou; a redobândi; a recâștiga; a recupera. /re- + a căpăta
recăpătà v. a căpăta din nou.
*recápăt, a -căpătá v. tr. (re- și capăt). Capăt (obțin) ĭar, redobîndesc, recuperez: a recăpăta sănătatea, provinciile perdute.
RECĂPĂTA vb. a recîștiga, a recupera, a redobîndi. (Și-a ~ forțele pierdute.)

recăpăta dex

Intrare: recăpăta
recăpăta verb grupa I conjugarea I