recâștigare definitie

17 definiții pentru recâștigare

RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Re1 + câștiga.
RECÂȘTIGÁRE, recâștigări, s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.
RECÎȘTIGÁ, recîștíg, vb. I. 1. Tranz. A cîștiga (ceva) din nou; a redobîndi, a recăpăta. Judecînd mai rece, ușor s-ar fi putut convinge ce rău ales era momentul, pentru a recîștiga favoarea monarhului. EMINESCU, N. 135. ◊ Fig. Se împacă și el destul de greu cu școala, rămînînd repetent și recurgînd probabil la examene particulare pentru a recîștiga anii pierduți. CĂLINESCU, E. 32. 2. Refl. (Neobișnuit) A-și reveni, a se reculege. După prima întrebare, desăvîrșit de bine știută, m-am recîștigat cu totul. GALACTION, O. I 58.
RECÎȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) recîștiga și rezultatul ei; redobîndire. Tratatul de Adrianopoli aduse țărilor recîștigarea a parte din drepturile pierdute pe atîta vreme. NEGRUZZI, S. I 202.
recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă
recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii
recâștigá vb., ind. prez. 1 sg. recâștíg, 3 sg. și pl. recâștígă
recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigării; pl. recâștigări
RECÂȘTIGÁ vb. 1. v. recăpăta. 2. v. recuceri.
RECÂȘTIGÁRE s. v. recăpătare.
A RECÂȘTIGÁ recâștíg tranz. A câștiga din nou; a redobândi; a recupera; a recăpăta. /re- + a căpăta
recâștigà v. a câștiga ceeace pierduse.
*recîștíg, a v. tr. (re- și cîștig). Cîștig ĭar. V. distorc, întorc.
RECÎȘTIGA vb. 1. a recăpăta, a recupera, a redobîndi. (Și-a ~ forțele pierdute.) 2. a recuceri, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul pierdut.)
RECÎȘTIGARE s. recăpătare, recuperare, redobîndire. (~ forțelor pierdute.)

recâștigare dex

Intrare: recâștiga
recâștiga verb grupa I conjugarea I
Intrare: recâștigare
recâștigare substantiv feminin