RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou. – Re + cântări.

RECÂNTĂRÍRE, recântăriri, s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recântărí vb. cântări

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii