recântărire definitie

8 definiții pentru recântărire

RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou. – Re + cântări.
RECÂNTĂRÍRE, recântăriri, s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.
recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă
recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii
recântărí vb. cântări
recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recântărire dex

Intrare: recântări
recântări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: recântărire
recântărire substantiv feminin