8 definiții pentru recântărire
RECÂNTĂRÍ, recântăresc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) cântări din nou.-
Pref. re- +
cântări. RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. –
V. recântări. RECÂNTĂRÍ, recântăresc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) cântări din nou. –
Re +
cântări. RECÂNTĂRÍRE, recântăriri,
s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. –
V. recântări. recântărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. recântărésc,
imperf. 3
sg. recântăreá;
conj. prez. 3 să recântăreáscă
recântăríre s. f.,
g.-d. art. recântărírii
recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii Recântărire dex online | sinonim
Recântărire definitie
Intrare: recântări
recântări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: recântărire
recântărire substantiv feminin