rebus definitie

10 definiții pentru rebus

RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să se reconstituie cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. – Din fr. rebus, germ. Rebus.
RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să găsești cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. – Din fr. rébus, germ. Rebus.
RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvînt sau o frază sînt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să ghicești un cuvînt sau o frază dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă.
rébus s. n., pl. rébusuri
rébus s. n., pl. rébusuri
RÉBUS s.n. Joc în care se exprimă, prin semne, litere și figuri, un proverb, un fragment de poezie, un titlu de carte etc. ♦ (Fig.) Enigmă, șaradă. [< fr. rébus, germ. Rebus].
RÉBUS s. n. 1. gen enigmistic în care, prin citirea directă a imaginilor din prezentare, se obține, cu ajutorul ligamentării cuvintelor rezultate, un fragment logic, o propoziție sau o frază. 2. (fig.) vorbire, scriere obscură; enigmă; șaradă. (< fr. rébus, germ. Rebus)
RÉBUS ~uri n. 1) Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-un ansamblu de desene, semne sau litere care urmează să fie descifrate. 2) fig. Scriere sau lucru greu de descifrat; șaradă; enigmă. /<fr. rébus, germ. Rebus
rebus n. enigmă exprimată prin figuri de obiecte. Ex. A A... a a... (am mari amici = a mari a mici).
*rébus n., pl. e și urĭ (din loc. lat. de rebus quae geruntur, „despre lucrurile care se petrec”, întrebuințată în Picardia și Artois p. a arăta pĭesele satirice cu ghicitorĭ care se compuneaŭ în timpu carnavaluluĭ). Enigmă exprimată pin litere și figurĭ de lucrurĭ saŭ de animale, ca: figura uneĭ luntri și un P (litera p mare, nu mic), adică „o luntre pe mare”.

rebus dex

Intrare: rebus
rebus substantiv neutru