REBOTEZÁ, rebotez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) boteza încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – Pref. re- + boteza (după fr. rebaptiser).

REBOTEZÁRE, rebotezări, s. f. Acțiunea de a (se) reboteza. – V. reboteza.

REBOTEZÁ, rebotez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) boteza încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – Re1- + boteza (după fr. rebaptiser).

REBOTEZÁRE, rebotezări, s. f. Acțiunea de a (se) reboteza. – V. reboteza.

*rebotezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. rebotézi, 3 reboteáză

rebotezá vb., ind., prez. 1 sg. rebotéz, 3 sg. și pl. reboteáză

rebotezáre s. f., g.-d. art. rebotezări