rebobinare definitie

2 intrări

13 definiții pentru rebobinare

REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.
REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. – V. rebobina.
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. – Din fr. rebobiner.
REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. – V. rebobina.
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. A reface bobinajul unei mașini electrice.
REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina.
rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză
rebobináre s. f., g.-d. art. rebobinắrii; pl. rebobinắri
rebobiná vb., ind. prez. 1 sg. rebobinéz, 3 sg. și pl. rebobineáză
rebobináre s. f. bobinare
REBOBINÁ vb. I. tr. 1. A bobina din nou (o mașină electrică). 2. (Cinem.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou cu începutul, după rulare. [P.i. -nez. / < fr. rebobiner].
REBOBINÁRE s.f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. [< rebobina].
REBOBINÁ vb. tr. 1. a bobina din nou (o mașină electrică). 2. a readuce o bandă perforată sau magnetică ori un film în poziția inițială sau dorită. (< fr. rebobiner)

rebobinare dex

Intrare: rebobina
rebobina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rebobinare
rebobinare substantiv feminin