Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru rebeliune

REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.
REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.
REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Acțiune colectivă violentă împotriva unei autorități sau a unei ordini constituite; răzvrătire, revoltă. Uite-așa să te porți și tu, băiete, ca dînsul, nu să-mi umbli cu rebeliuni. REBREANU, R. I 141.
rebeliúne (-li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni
rebeliúne s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni
REBELIÚNE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (fig.) tulburare.
REBELIÚNE s.f. Răzvrătire, revoltă. [Pl. -ni. / cf. fr. rébellion, germ. Rebellion, it. rebelione].
REBELIÚNE s. f. răzvrătire prin acte de violență și de amenințare cu forța față de organele de stat. (< fr. rébellion, germ. Rebellion)
REBELIÚNE ~i f. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; răzvrătire; revoltă; răscoală. [Sil. -li-u-] /<fr. rébellion, germ. Rebellion
rebeliune f. răscoală, răsvrătire.
*rebeliúne f. (lat. rebéllio, -ónis). Răscoală, revoltă, răzvrătire, sedițiune, insurecțiune.
REBELIUNE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare.

rebeliune definitie

rebeliune dex

Intrare: rebeliune
rebeliune substantiv feminin
  • silabisire: -li-u-