Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru rebegeal─â

REBEGE├üL─é s. f. Faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit. ÔÇô Rebegi + suf. -eal─â.
REBEGE├üL─é s. f. Faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit. ÔÇô Rebegi + suf. -eal─â.
REBEGEÁLĂ s. f. Faptul de a rebegi; starea celui rebegit. Acum însă, cînd pierduse dalbele sale aripioare, fu nevoită să înoate și ea prin noroi, ca orice muritor, și să simtă ce e rebegeala. POPESCU, B. III 74.
rebege├íl─â s. f., g.-d. art. rebeg├ęlii
rebege├íl─â s. f., g.-d. art. rebeg├ęlii; pl. rebeg├ęli
rebegeal─â f. 1. starea celui rebegit; 2. r─âceala vi╚Ťeilor ╚Öi a mieilor.
rebege├íl─â f., pl. el─ş. Starea celu─ş rebegit. R─âceala vi╚Ťeilor ╚Öi meilor.

Rebegeal─â dex online | sinonim

Rebegeal─â definitie

Intrare: rebegeal─â
rebegeal─â