reaudiere definitie

2 intrări

17 definiții pentru reaudiere

REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.
REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Re1- + audia.
REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu.
REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia.
reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)
reaudiére (re-a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. reaudiérii; pl. reaudiéri
reaudiá vb. (sil. re-a-) audia
reaudiére s. f. (sil. re-a-) audiere
REAUDIÁ vb. (JUR.) a reasculta. (A ~ un martor.)
REAUDIÉRE s. (JUR.) reascultare. (~ unui martor.)
REAUDIÁ vb. I. tr. A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pron. re-a-u-di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < re- + audia].
REAUDIÉRE s.f. Acțiunea de a reaudia și rezultatul ei; reascultare. [Pron. re-a-u-di-e-. / < reaudia].
REAUDIÁ vb. tr. 1. (jur.) a audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. 2. a asculta (ceva) din nou; a reasculta. (< re1- + audia)
REAUDIA vb. (JUR.) a reasculta. (A ~ un martor.)
REAUDIERE s. (JUR.) reascultare. (~ unui martor.)

reaudiere dex

Intrare: reaudia
reaudia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-a-
Intrare: reaudiere
reaudiere substantiv feminin
  • silabisire: re-a-