REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re1- + asigura (după fr. réassurer).

REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. A asigura din nou, a reînnoi o asigurare. – Pronunțat: re-a-.

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reasígur, 3 sg. și pl. reasígură

REASIGURÁ vb. I. tr. A asigura din nou; a reînnoi o asigurare. [P.i. reasígur. / cf. it. riassicurare, fr. réassurer].

REASIGURÁ vb. tr., refl. a (se) asigura din nou; a reînnoi o asigurare. (după fr. réassurer)