rearbitrare definitie

2 intrări

11 definiții pentru rearbitrare

REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.
REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra.
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate. [Pr.: re-ar-] – Re1- + arbitra.
REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra.
rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză
rearbitráre (re-ar-bi-tra-) s. f., g.-d. art. rearbitrắrii; pl. rearbitrắri
rearbitrá vb. (sil. re-ar-, -tra), ind. prez. 1 sg. rearbitréz, 3 sg. și pl. rearbitreáză
rearbitráre s. f. (sil. re-ar, -tra-), g.-d. art. rearbitrării; pl. rearbitrări
REARBITRÁ vb. I. tr. (Jur.) A rezolva din nou un litigiu arbitral. [< re- + arbitra].
REARBITRÁRE s.f. Acțiunea de a rearbitra. [< rearbitra].
REARBITRÁ vb. tr. (jur.) a rezolva din nou un litigiu arbitral. (< re1- + arbitra)

rearbitrare dex

Intrare: rearbitra
rearbitra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-ar-, -tra
Intrare: rearbitrare
rearbitrare substantiv feminin
  • silabisire: re-ar, -tra-