Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru reaprindere

REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.
REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde.
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Re1- + aprinde.
REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde.
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou.
REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. (Rar) Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere, reînsuflețire. Profitînd de reaprinderea mai aprigă a discuției, Dragoș cu Herdelea își urmară calea, cotind pe ulicioara dinspre Vaideei. REBREANU, R. I 106.
reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns
reapríndere (re-a-prin-) s. f., g.-d. art. reaprínderii; pl. reaprínderi
reaprínde vb. (sil. re-a-) aprinde
reapríndere s. f. (sil. re-a-) aprindere

Reaprindere dex online | sinonim

Reaprindere definitie

Intrare: reaprinde
reaprinde verb grupa a III-a conjugarea a X-a
  • silabisire: re-a-
Intrare: reaprindere
reaprindere substantiv feminin
  • silabisire: re-a-