reapărea definitie

11 definiții pentru reapărea

REAPĂREÁ, reapár, vb. II. Intranz. A apărea din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + apărea. Cf. fr. réapparaître.
REAPĂREÁ, reapár, vb. II. Intranz. A apărea din nou. [Pr.: re-a-] – Re1- + apărea. Cf. fr. réapparaître.
REAPĂREÁ, reapár, vb. II. Intranz. A apărea din nou. Cînd însă jos cad rupte d-un trăsnet în mînie, Ce șuierînd le arde cu groaznicul său jar, Nici ramure, nici frunze, pe el nu reapar. MACEDONSKI, O. I 256. O, dulce înger blînd, Cu ochi uimiți de mari, De ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd? EMINESCU, O. IV 273.
reapăreá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reapár, 2 sg. reapári, 1 pl. reapărém; conj. prez. 3 să reapáră; ger. reapărấnd; part. reapărút
reapăreá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reapár, 1 pl. reapărém
REAPĂREÁ vb. 1. a reveni, (rar) a se reivi. (După o oră a ~.) 2. v. recidiva.
REAPĂREÁ vb. II. intr. A apărea din nou. [P.i. reapár. / după fr. réapparaitre].
REAPĂREÁ vb. intr. 1. a apărea din nou. 2. a se retipări. (după fr. réapparaître)
reapare v. a apare din nou.
*reapár, -părút, a -păreá v. intr. (re- și apar). Apar ĭar.
REAPĂREA vb. 1. (rar) a se reivi. (După o oră a ~.) 2. (MED.) a se întoarce, a recidiva, a reveni, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.)

reapărea dex

Intrare: reapărea
reapărea verb grupa a II-a conjugarea a VIII-a