reanimare definitie

22 definiții pentru reanimare

REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-. – Prez. ind. și: reanimez] – Pref. re- + anima (după fr. réanimer).
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.
REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re1- + anima (după fr. réanimer).
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.
REANIMÁ, reanimez, vb. I. Tranz. A readuce la viață, a reînsufleți.
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei.
reanimá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanímă/reanimeáză
reanimáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reanimắrii; pl. reanimắri
reanimá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reaním /reaniméz, 3 sg. și pl. reanímă/reanimeáză
reanimáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reanimării; pl. reanimări
REANIMÁ vb. 1. (MED.) a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. v. reînsufleți.
REANIMÁRE s. 1. (MED.) reînsuflețire. (~ unui muribund.) 2. v. terapie intensivă. 3. v. reînsuflețire.
REANIMÁ vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viață, a reînsufleți; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare].
REANIMÁRE s.f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei; (spec.) acțiunea de a readuce la viață un bolnav cu ajutorul unor mijloace speciale; resuscitare. [< reanima].
REANIMÁ vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer)
REANIMÁRE s. f. acțiunea de a reanima; ansamblu de măsuri terapeutice pentru restabilirea funcțiilor vitale ale organismului. (< reanima)
A REANIMÁ ~éz tranz. 1) (organisme în stare de moarte aparentă) A readuce la viață; a învia. 2) fig. A anima din nou; a reînvia. [Sil. re-a-; Și reanim] /re- + a anima
REANIMÁRE ~ări f. 1) v. REANIMA. 2) med. Procedeu de restabilire a funcțiilor vitale ale organismului (respirația și circu- lația), când acestea au încetat. 3) Secție într-un spital sau într-o clinică în care se aplică acest procedeu. [Sil. re-a-] /v. a reanima
REANIMA vb. 1. a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. a (se) reînsufleți, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)
REANIMARE s. 1. reînsuflețire. (~ unui muribund.) 2. reînsuflețire, reînviorare. (~ atmosferei.)
anestezíe-reanimáre s. f. (med.) Specialitate medicală de graniță în care se practică anestezierea și reanimarea pacienților ◊ „Ținându-se seama de complexitatea și dificultatea unor specialități medicale – chirurgie cardiacă, neuro-chirurgie, chirurgie urologică, chirurgie oftalmologică, chirurgie toraco-pulmonară, cofo-chirurgie și anestezie-reanimare – respectivul personal va beneficia de retribuții tarifare majorate.” I.B. 18 IV 74 p. 4. ◊ „Secția de anestezie-reanimare de la Spitalul Fundeni.” R.l. 4 V 79 p. 5 (din anestezie + reanimare)
reanimáre-terapíe (intensívă) s. f. (med.) Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului ◊ „Poate aceste dezechilibre trebuie corectate astfel ca analizele să ajungă cel puțin aproape de normal. Aceasta este o reanimare-terapie intensivă preoperatorie.” R.l. 12 XII 80 p. 2 (din reanimare + terapie intensivă; DEX)

reanimare dex

Intrare: reanima (1 -nim)
reanima 1 -nim verb grupa I conjugarea I
Intrare: reanimare
reanimare substantiv feminin
  • silabisire: re-a-
Intrare: reanima (1 -nimez)
reanima 1 -nimez verb grupa I conjugarea a II-a