REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (În vechea organizare a armatei; substantivat, m.) Subofițer. S-a înconjurat de ofițeri și de reangajați și a plecat... să dea foc satului. STANCU, D. 150. – Pronunțat: re-an-.

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajá vb. (sil. re-an-) angaja

REANGAJÁ vb. a reprimi. (A ~ într-o slujbă.)

REANGAJÁT s. (în vechea armată) subofițer.

REANGAJÁ vb. I. tr., refl. A (se) angaja din nou. ♦ refl. (În vechea armată) A se angaja în cadrele active ale armatei după terminarea stagiului obligatoriu. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. rengager].

REANGAJÁT, -Ă adj. Angajat din nou. // s.m. (În vechea armată) Subofițer provenit din sergenți care au făcut o reangajare. [< reangaja].

REANGAJÁ vb. I. tr., refl. a (se) angaja din nou. II. refl. a se angaja în cadrele active ale armatei (după terminarea stagiului obligatoriu). (< fr. réengager)

A REANGAJÁ ~éz tranz. A angaja din nou; a reprimi. [Sil. re-a-] /<fr. réengager

A SE REANGAJÁ mă ~éz intranz. A se angaja în rândurile armatei active după terminarea serviciului militar obligatoriu. [Sil. re-a-] /<fr. réengager

REANGAJA vb. a reprimi. (A ~ într-o slujbă.)

REANGAJAT s. (în vechea armată) subofițer.