17 definiții pentru reamintire
REAMINTÍ, reamintesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [
Pr.: re-a-] –
Pref. re- +
aminti. REAMINTÍRE, reamintiri,
s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [
Pr.: re-a-] –
V. reaminti. REAMINTÍ, reamintesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [
Pr.: re-a-] –
Re1- +
aminti. REAMINTÍRE, reamintiri,
s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [
Pr.: re-a-] –
V. reaminti. REAMINTÍ, reamintesc,
vb. IV.
Refl. (Cu pronumele în dativ) A-și aminti din nou, a rechema în minte. Și-a reamintit de îndatoririle sale. ♦
Tranz. A face pe cineva să-și aducă din nou aminte de ceva. Fetele acestea îi reaminteau mult pe surorile lui. BASSARABESCU, V. 17. ◊
Absol. Numai Titu să aibă grijă să-i reamintească, dacă cumva ar uita. REBREANU, R. I 42. – Pronunțat: re-a-.
REAMINTÍRE, reamintiri,
s. f. Acțiunea de
a (-și) reaminti și rezultatul ei; rechemare, revenire a unei amintiri.
reamintí (a ~) (re-a-)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reamintésc,
imperf. 3
sg. reaminteá;
conj. prez. 3 să reaminteáscă
reamintíre (re-a-)
s. f.,
g.-d. art. reamintírii;
pl. reamintíri
reamintí vb. (sil. re-a-) aminti reamintíre s. f. (sil. re-a-) amintire REAMINTÍ vb. 1. (înv.) a poftori. (Te rog să-mi ~ mâine ce trebuie să fac.) 2. a(-și) reîmprospăta, a(-și) rememora. (Să ne ~ cele învățate.) 3. v. evoca. REAMINTÍRE s. reîmprospătare, rememorare, rememorație. (~ celor întâmplate.) A REAMINTÍ ~ésc tranz. A aminti din nou; a rechema în minte; a rememora. [Sil. re-a-] /re- + aminti reamintì v. a(-și) aduce iar aminte.
*reamintésc (ea 2 sil.) v. tr. (re- și amintesc). Amintesc ĭar.
REAMINTI vb. 1. (înv.) a poftori. (Te rog să-mi ~ mîine ce trebuie să fac.) 2. a rememora. (Să ~ cele știute.) 3. a chema, a evoca, a rechema, a redeștepta. (I-a ~ ceva în memorie.) REAMINTIRE s. rememorare. (~ celor întîmplate.) Reamintire dex online | sinonim
Reamintire definitie
Intrare: reaminti
reaminti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reamintire
reamintire substantiv feminin