Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru reambulare

REAMBULÁRE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.
REAMBULÁRE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.
reambuláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambulắrii; pl. reambulắri
reambuláre s. f. (sil. re-am-), g.-d. art. reambulării; pl. reambulări
REAMBULÁRE s.f. Operație de actualizare a hărților și a planurilor topografice prin punerea de acord între teren și acestea. [Cf. germ. Reambulierung, cf. lat. re – din nou, ambulare – a merge].
REAMBULÁRE s. f. operație de actualizare a hărților și a planurilor topografice prin includerea de noi detalii. (după germ. Reambulierung)

Reambulare dex online | sinonim

Reambulare definitie

Intrare: reambulare
reambulare substantiv feminin
  • silabisire: re-am-