Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru reambulare

REAMBUL├üRE, reambul─âri, s. f. Opera╚Ťie de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord ├«ntre teren ╚Öi plan, cu toate modific─ârile care au intervenit fa╚Ť─â de ├«ntocmirea ini╚Ťial─â a planului. [Pr.: re-am-] ÔÇô Et. nec.
REAMBUL├üRE, reambul─âri, s. f. Opera╚Ťie de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord ├«ntre teren ╚Öi plan, cu toate modific─ârile care au intervenit fa╚Ť─â de ├«ntocmirea ini╚Ťial─â a planului. [Pr.: re-am-] ÔÇô Et. nec.
reambuláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambulắrii; pl. reambulắri
reambuláre s. f. (sil. re-am-), g.-d. art. reambulării; pl. reambulări
REAMBUL├üRE s.f. Opera╚Ťie de actualizare a h─âr╚Ťilor ╚Öi a planurilor topografice prin punerea de acord ├«ntre teren ╚Öi acestea. [Cf. germ. Reambulierung, cf. lat. re ÔÇô din nou, ambulare ÔÇô a merge].
REAMBUL├üRE s. f. opera╚Ťie de actualizare a h─âr╚Ťilor ╚Öi a planurilor topografice prin includerea de noi detalii. (dup─â germ. Reambulierung)

Reambulare dex online | sinonim

Reambulare definitie

Intrare: reambulare
reambulare substantiv feminin
  • silabisire: re-am-