reambalare definitie

2 intrări

11 definiții pentru reambalare

REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.
REAMBALÁRE, reambalări, s. f. Acțiunea de a reambala și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am- ] – Re1- + ambala.
REAMBALÁRE, reambalări, s. f. Acțiunea de a reambala și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.
reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză
reambaláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambalắrii; pl. reambalắri
reambalá vb. (sil. re-am-), ind. prez. 1 sg. reambaléz, 3 sg. și pl. reambaleáză
reambaláre s. f. (sil. re-am-) ambalare
REAMBALÁ vb. I. tr. A împacheta din nou. [cf. fr. remballer].
REAMBALÁRE s.f. Acțiunea de a reambala. [< reambala].
REAMBALÁ vb. tr. a ambala din nou. (< re1- + ambala)

reambalare dex

Intrare: reambala
reambala verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-am-
Intrare: reambalare
reambalare substantiv feminin
  • silabisire: re-am-