reambalare definitie

REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

REAMBALÁRE, reambalări, s. f. Acțiunea de a reambala și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.

REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am- ] – Re1- + ambala.

REAMBALÁRE, reambalări, s. f. Acțiunea de a reambala și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambaláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambalắrii; pl. reambalắri

reambalá vb. (sil. re-am-), ind. prez. 1 sg. reambaléz, 3 sg. și pl. reambaleáză

reambaláre s. f. (sil. re-am-) ambalare

REAMBALÁ vb. I. tr. A împacheta din nou. [cf. fr. remballer].

REAMBALÁRE s.f. Acțiunea de a reambala. [< reambala].

REAMBALÁ vb. tr. a ambala din nou. (< re1- + ambala)

reambalare dex

Intrare: reambala

reambala verb grupa I conjugarea a II-a

Intrare: reambalare

reambalare substantiv feminin