Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru reambalare

REAMBAL├ü, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] ÔÇô Pref. re- + ambala.
REAMBAL├üRE, reambal─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reambala ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: re-am-] ÔÇô V. reambala.
REAMBAL├ü, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am- ] ÔÇô Re1- + ambala.
REAMBAL├üRE, reambal─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reambala ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: re-am-] ÔÇô V. reambala.
reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză
reambaláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambalắrii; pl. reambalắri
reambal├í vb. (sil. re-am-), ind. prez. 1 sg. reambal├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reambale├íz─â
reambaláre s. f. (sil. re-am-) ambalare
REAMBALÁ vb. I. tr. A împacheta din nou. [cf. fr. remballer].
REAMBAL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reambala. [< reambala].
REAMBALÁ vb. tr. a ambala din nou. (< re1- + ambala)

Reambalare dex online | sinonim

Reambalare definitie

Intrare: reambala
reambala verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-am-
Intrare: reambalare
reambalare substantiv feminin
  • silabisire: re-am-