REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi2 încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi2.

REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi2 încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Re1- + altoi2.

REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoí vb. (sil. -re-al-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realtoiésc, 3 sg. realtoiéște