Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru realitate

REALIT├üTE, realit─â╚Ťi, s. f. Fapt, lucru real care exist─â efectiv, stare de fapt; p. ext. adev─âr. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än realitate = de fapt, efectiv, ├«n adev─âr. ÔÖŽ (Fil.; la sg.) Existen╚Ť─â, tot ce exist─â; (├«n opozi╚Ťie cu posibilitate) Existen╚Ť─â afectiv─â. [Pr.: re-a-] ÔÇô Din fr. r├ęalit├ę, lat. realitas, -atis, germ. Realit├Ąt.
REALIT├üTE, realit─â╚Ťi, s. f. Existen╚Ť─â efectiv─â, obiectiv─â; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adev─âr. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än realitate = de fapt, efectiv, ├«n adev─âr. ÔÖŽ (Fil.; la sg.) Materia care exist─â ├«n afara con╚Ötiin╚Ťei omene╚Öti ╚Öi independent de ea. [Pr.: re-a-] ÔÇô Din fr. r├ęalit├ę, lat. realitas, -atis, germ. Realit├Ąt.
REALIT├üTE, realit─â╚Ťi, s. f. Existen╚Ť─â efectiv─â, obiectiv─â; lucru real, fapt concret, situa╚Ťie, stare de fapt; p. ext. adev─âr. No╚Ťiunea de libertate a democra╚Ťiei romantice trebuia revizuit─â ╚Öi adus─â la realit─â╚Ťi precise ╚Öi necesare. SADOVEANU, E. 55. Cu at├«t mai dureros cu c├«t se apropia momentul c├«nd va trebui s─â descopere realitatea. REBREANU, R. II 223. Fusese vis, visul lui cel at├«t de aievea, sau fusese realitate. EMINESCU, N. 71. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än realitate = de fapt, efectiv, ├«n adev─âr. [Veniser─â] la Leopole sub cuv├«nt de a onora prezin╚Ťa regelui, dar ├«n realitate... mai ales pentru a asista pre Potcoav─â. HASDEU, I. V. 201. ÔŚŐ Expr. A aduce (sau a readuce) la realitate v. aduce (4). ÔÖŽ (Fil.; numai la sg., uneori determinat prin ┬źobiectiv─â┬╗) Natura, universul, materia care exist─â ├«n afara con╚Ötiin╚Ťei omene╚Öti ╚Öi independent de ea.
realit├íte (re-a-) s. f., g.-d. art. realitß║»╚Ťii; (situa╚Ťii, fapte, lucruri) pl. realitß║»╚Ťi
realit├íte s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. realit─â╚Ťii; (situa╚Ťii, fapte, lucruri) pl. realit─â╚Ťi
REALIT├üTE s. 1. v. adev─âr. 2. v. existen╚Ť─â. 3. adev─âr, veridicitate, (livr.) veracitate, (├«nv.) veritate. (~ con╚Ťinut─â ├«ntr-o oper─â literar─â.)
Realitate Ôëá iluzie, ├«nchipuire, irealitate, vis
REALIT├üTE s.f. Categorie filozofic─â desemn├ónd tot ceea ce exist─â efectiv; lucru real; (p. ext.) adev─âr. ÔÖŽ ├Än realitate = de fapt, ├«n adev─âr. ÔÖŽ Natura, universul. [Cf. fr. r├ęalit├ę].
REALIT├üTE s. f. 1. (fil.) existen╚Ťa efectiv─â, obiectiv─â; posibilitate ├«nf─âptuit─â. 2. ceea ce exist─â efectiv, obiectiv; fapt, lucru real. ÔÖŽ ├«n ~ = de fapt, ├«n adev─âr. (< fr. r├ęalit├ę, lat. realitas, germ. Realit├Ąt)
REALIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Existen╚Ť─â obiectiv─â; stare real─â. 2) Lucru concret, care exist─â ├«n mod real. 3) Caracter real. 4) Lume ├«nconjur─âtoare, existent─â ├«n afara con╚Ötiin╚Ťei umane ╚Öi independent de ea. [G.-D. realit─â╚Ťii; Sil. re-a-] /<fr. realit├ę, lat. realitas, ~atis, germ. Realit├Ąt
realitate f. existen╚Ť─â efectiv─â, lucru real; ├«n realitate, ├«ntrÔÇÖadev─âr.
*realit├íte (ea 2 sil.) f. (mlat. re├ílitas, -├ítis, d. lat. realis, real). Existen╚Ť─â real─â: (efectiv─â): realitatea lumi─ş exterioare. Lucru real: a p─âr─âsi realit─â╚Ťile pentru chimere. ├Än realitate, realmente, ├«n adev─âr, cu adev─ârat.
REALITATE s. 1. (FILOZ.) adev─âr, real. (No╚Ťiunea de ~.) 2. adev─âr, veridicitate, (livr.) veracitate, (├«nv.) veritate. (~ con╚Ťinut─â ├«ntr-o oper─â literar─â.)
REALIT├üTE (< fr., lat.) s. f. 1. (FILOZ.) Existen╚Ť─â, tot ce exist─â; (├«n opozi╚Ťie cu posibilitate) existen╚Ť─â ├«nf─âptuit─â, efectiv─â. 2. Fapt, lucru real, care exist─â efectiv, stare de fapt; p. ext. adev─âr. ÔŚŐ Loc. ├Än realitate = de fapt, efectiv. ÔÖŽ (Dr.) Realitatea legii penale = principiu potrivit c─âruia legea penal─â se aplic─â ╚Öi infrac╚Ťiunilor s─âv├ór╚Öite ├«n afara teritoriului ╚Ť─ârii contra securit─â╚Ťii statului rom├ón sau contra vie╚Ťii unui cet─â╚Ťean rom├ón ori prin care s-a adus o v─ât─âmare grav─â integrit─â╚Ťii corporale sau s─ân─ât─â╚Ťii unui cet─â╚Ťean rom├ón, de c─âtre un cet─â╚Ťean str─âin sau de c─âtre o persoan─â f─âr─â cet─â╚Ťenie, care nu domiciliaz─â pe teritoriul ╚Ť─ârii.

Realitate dex online | sinonim

Realitate definitie

Intrare: realitate
realitate substantiv feminin
  • silabisire: re-a-