Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru realist

REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj. Bazat pe principiile realismului, pătruns de realism; specific realismului. Piesele lui Maxim Gorki... sînt realiste. SAHIA, U.R.S.S. 146. ♦ (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură etc. Începe să scrie o serie de povestiri în care izbucnesc dintr-o dată marile lui însușiri de scriitor realist. SADOVEANU, E. 229. ◊ (Substantivat) Jean Bart e un «progresist». Iar un nemulțumit de societate – un critic social – și un progresist e, de obicei, un realist. IBRĂILEANU, S. 90. ♦ Care imită sau reproduce în mod exact realitatea. V. naturalist. Vedem minunata colecțiune de grosolane vase de pămînt... în care s-a strecurat... vreo șase-șapte lulele de formele cele mai realiste. ODOBESCU, S. II 422. ♦ (Despre oameni) Care cunoaște bine condițiile vieții, cu spirit practic. Noră-mea, mai realistă... se arată mai puțin entuziasmată de bravura mea. C. PETRESCU, Î. II 185.
realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste
realíst adj. m., s. m. (sil. re-a-), pl. realíști; f. sg. realístă, pl. realíste
REALÍST adj. v. practic.
Realist ≠ idealist
REALÍST, -Ă adj. Bazat pe realism, pătruns de realism; specific realismului. ♦ (Despre scriitori, artiști etc.) Care reprezintă realismul în artă. ♦ (Despre oameni; adesea s.) Cu spirit practic. // s.m. și f. Adept al realismului. [Cf. fr. réaliste].
REALÍST, -Ă I. adj. bazat pe realism; specific realismului. ◊ cu spirit practic, cu simțul realității. II. adj., s. m. f. (artist, scriitor) care reprezintă realismul în artă, în literatură; (adept) al realismului. (< fr. réaliste)
REALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de realism; propriu realismului. Scriitor ~. [Sil. re-a-] /<fr. réaliste
REALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al realismului. [Sil. re-a-] /<fr. réaliste
realist a. și m. 1. nume dat unor filozofi medievali cari considerau ideile abstracte (genul, specia) și ideile absolute (adevărul, binele, frumosul) ca niște ființe reale; 2. partizan al realismului în artă sau literatură: școala realistă.
*realíst, -ă (ea 2 sil.) s. (fr. réaliste). Adept al realizmuluĭ: Adj. Filosof realist, scriitor realist. Adj.: tendență realistă.
REALIST adj. pozitiv, practic. (Un spirit ~.)

Realist dex online | sinonim

Realist definitie

Intrare: realist (adj.)
realist adjectiv
  • silabisire: re-a-
Intrare: realist (s.m.)
realist substantiv masculin
  • silabisire: re-a-